Adda a terminat tratamentul pentru boala Lyme, după un an și jumătate: „În primele 5 luni am luat 4.650 de pastile. 31 pe zi mai exact”

Adda este în culme fericirii după ce a primit vești bune din partea medicilor. Cântăreața a fost diagnosticată cu boala Lyme în urmă cu ceva timp, iar acum a terminat tratamentul.

Pe una dintre rețelele de socializare, Adda a anunțat cu mare bucurie că după un an și jumătate a terminat tratamentul pe care îl avea pentru boala Lyme. Artista a plâns de fericire și a așteptat cu mare nerăbdare să împărtășească aceste veste cu fanii ei, care i-au fost alături în aceste luni grele.

„Postez și plâng ca un copil. Am și băut un pic deși e 14:30. Ideea e că, acum 30 de minute, am vorbit cu medicul meu și mi-a spus că oficial am terminat tratamentul pentru boala Lyme!

Probabil o să mai beau un pic mai târziu și o să plâng iar… și apoi o să mai beau și iar o să plâng…

”

„În primele 5 luni de tratament am luat în total 4650 de pastile. 31 pe zi mai exact”

La începutul anului 2022, Adda a primit diagnosticul corect, după ce timp îndelungat a luat un tratament greșit. Acum, după un an și șase luni, cântăreața a anunțat că a terminat tratamentul pentru boala Lyme. Doar în primele 5 luni de tratament ea a luat 31 de pastile pe zi și făcea injecții dureroase.

„Am făcut un calcul, că eu sunt psihopată uneori. «Uneori». Nu știu cât de exact este dar, în primele 5 luni de tratament am luat în total 4650 de pastile. 31 pe zi mai exact. Aici intră și cele de protecție hepatică, stomac etc. Că m-am căptușit bine ca să reziste organismul. Efectiv, spre final abia le înghițeam. Nu mai intrau. Apoi un an jumătate de injecții, Moldamin. Pentru cei care nu ați făcut... cum să vă explic. E ca și cum, printr-un ac lung și mare se injectează mască de păr. Cam atât de gros e. Iar durerea e ca și cum ai avea o măsea dureroasă de minte în fese.

E ceva absolut ireal. (...) În lunile astea am mai înghițit, la nevoie, una alta. Mai ales dinalea de moși și babe, pentru artrită sau simptome neurologice. Zic moși și babe pentru că se face reclamă la TV la acele pastile, dar în reclamă apar unii de 70+. Și chiar ajută, pe cuvântul meu de cercetaș. Mai ales când mă trezeam noaptea și îl rugam pe Cătă să mă învelească pentru că nu îmi mai puteam mișca mâinile deloc. Uneori mai fac asta, dar noroc că trece senzația repede. I-am dat și cu vin alb uneori. Pentru că treceam de la agonie la extaz și voiam să-mi amorțesc durerea și frica și nerăbdarea și neliniștea. Și începeam să dansez singură prin casă.”

Și a continuat: „Mă bucur pentru fiecare om cu lyme care are rezultate și mă întristez de fiecare dată când aud vești proaste. Și încă îl rog pe Dumnezeu să îmi dea putere. Pentru că doar El știe ce și cum va fi. Dar oricum va fi îmi doresc să mă ajute. Să știu ce să fac cu binele, dacă binele va veni. Dar să știu să duc și greul, dacă e nevoie. Și îmi dau seama că anii ăștia m-au traumatizat. Dar mi-au și deschis ochii. Acum pot să spun că văd! Din octombrie 2020 nu știu cum e viața fără medicamente. Cumva, stau în gardă, cu armele pregătite să lupt cu dușmanul invizibil. Pentru că m-am obișnuit să fac asta zi de zi. Nu doresc nimănui așa ceva.”

„Lyme-ul este tortură”

În luna februarie a anului următor, Adda își va face analizele pentru a afla dacă ai are această boală. Ea așteaptă cu mare nerăbdare ca rezultatul să fie negativ și sper ca simptomele să nu mai revină niciodată. A trecut prin chinuri greu de imaginat, însă acum are speranța că totul va fi bine pentru ea.

„Lyme-ul este tortură. Sunt curioasă cum voi reacționa daca rezultatele vor fi în favoarea mea. Adică gândesc pozitiv că o să fiu negativa!

Sunt curioasă cum e fără bolovanul în spate și grija pe umeri. Fără frica. Sunt curioasă cum e viața fără Lyme. Și în același timp mă întreb, dacă cumva voi mai ști cum mai e viață fără Lyme.

„Am rămas cu mici dureri și amorțeli și dacă sunt foarte obosită sau stresată, cu mici simptome neurologice”

Sunt profund recunoscătoare vieții că mi s-a arătat în toate formele. Nu a fost lină deloc. A fost cu atâtea lecții care, cu singuranță, nu sunt pentru lumea asta. Deși am început să le aplic aici. Pentru că cel mai bun lucru care a putut să mi se întâmple a fost să înțeleg că sunt aici ca să trăiesc pentru sufletul meu. Și dacă pot să fac bine, să fac. Și dacă pot să iubesc, să iubesc din toată inima. Și dacă pot să iert, să iert. Viața e un dar. Credeți-mă pe cuvânt. Nu o luați în glumă! Nu o sfidați. Nu o trădați. Nu vă tradați sufletul. Păstrați-l curat. Cât de mult puteți. În februarie mă voi testa și sper să fiu negativă. Și sper să nu revină simptomele. Momentan, am rămas cu mici dureri și amorțeli și dacă sunt foarte obosită sau stresată, cu mici simptome neurologice. Dar e totul sub control. Și mă rog, așa să rămână. Pup-mi-aș fălcile, sincer, că nu credeam că-s în stare să duc la final tratamentul. Să reînceapă un alt capitol din viață!

”