Alegerile din Taiwan sunt urmărite cu sufletul la gură în întreaga lume. De ce consideră China că votul crucial este o decizie între război și pace

Taiwanezii votează sâmbătă, 13 ianuarie, pentru un nou președinte și un nou parlament, dar scrutinul are o importanță ce depășește granițele insulei, fiind privit cu atenție la Beijing, Washington și în restul lumii care se teme de izbucnirea unui nou conflict, scriu New York Times și Reuters.

Taiwanul își va alege sâmbătă un nou președinte, o mutare ce ar putea influența relațiile cu un Beijing tot mai beligerant, sporind sau poate reducând riscurile unei crize de amploare. Alegerile prezidențiale au loc în tandem cu cele parlamentare și vor stabili astfel cine va conduce insula în următorii patru ani.

În ultima perioadă, liderul Chinei Xi Jinping a afirmat în mod constant pretențiile Beijingului asupra insulei autonome, trimițând aproape zilnic avioane și nave de război în jurul ei.

În vreme ce și-a menținut „ambiguitatea strategică” în privința acestei chestiuni, Washingtonul a ajutat la consolidarea armatei Taipeiului, iar președintele Joe Biden a semnalat că SUA îl vor apăra în fața unui atac chinezesc.

Insula, care produce peste 90% din cele mai avansate microcipuri din lume, are o importanță semnificativă pentru economia globală.

Competiția electorală presupune o luptă între Partidul Democrat Progresist (DPP) aflat la guvernare, care a promovat independența Taiwanului, și Kuomintang (KMT), partidul naționalist aflat în opoziție, care favorizează o abordare mai conciliantă față de China.

Beijingul consideră că liderii DPP sunt separatiști și a sugerat că un vot pentru încă patru ani sub conducerea acestui partid ar însemna o alegere a războiului, în locul păcii. Observatorii consideră că China a încercat să influențeze campania, inundând rețelele sociale cu dezinformări pentru a reduce scorul forțelor pro-independență.

Candidatul prezidențial al DPP, vicepreședintele Lai Ching-te, încearcă să obțină un al treilea mandat consecutiv la putere pentru partidul său, ceea ce niciun partid nu a mai reușit de când Taiwanul a adoptat alegerile prezidențiale directe în 1996.

Candidatul Partidului Naționalist din opoziție, Hou Yu-ih, încearcă să readucă partidul său la putere pentru prima dată din 2016. Un candidat nonconformist și terț, Ko Wen-je, din partea Partidului Popular (TPP) s-a concentrat mai mult pe probleme interne, promițând să zdruncine sistemul politic bipartit.

Câștigătorul este candidatul care va obține o majoritate simplă și va fi cunoscut tot sâmbătă, scrutinul fiind desfășurat într-un singur tur, scrie Reuters. Ulterior, șeful statului va nominaliza un premier care va forma guvernul.

Primele estimări ar trebui să fie disponibile după închiderea urnelor, la ora locală 16.00 (10, ora României), urmând ca rezultatele oficiale să fie prezentate pe parcursul zilei.

O luptă strânsă

Lai se află pe primul loc în sondaje, la o diferență de doar câteva puncte procentuale de rivalul său, ceea ce înseamnă că și Hou, candidatul naționalist, are o șansă importantă la victorie. Ko, al treilea om din cursă, a luat și el avânt, dar nu are o șansă semnificativă.

Relația cu China a fost un subiect major al campaniei din acest an, ca întotdeauna, dar problemele interne au devenit mai importante decât în alegerile trecute. Costul de trai este în creștere, generând nemulțumirea tinerilor, a căror rată de participare la vot - de obicei mult mai mică decât cea a persoanelor în vârstă - ar putea juca un rol decisiv.

Un veteran al politicii, medic la origine, Lai a promis să mențină strategia actualei președinte Tsai Ing-wen de a ține Beijingul la distanță, încercând în același timp să evite conflictele și să consolideze legăturile cu Statele Unite și alte state democratice.

De asemenea, el a oferit un pachet de politici, numit Proiectul național al speranței, care vizează modernizarea economiei taiwaneze și crearea de locuri de muncă mai bune pentru tineri.

Candidatul naționalist, Hou, este un fost șef al poliției și în prezent primar al orașului New Taipei. El a declarat că dorește să stabilizeze legăturile cu China, continuând în același timp să consolideze armata și să mențină legături strânse cu Washingtonul.

Hou acuză DPP că a pus în pericol securitatea Taiwanului deoarece nu a reușit să stabilizeze relațiile cu Beijingul.

Al treilea candidat, Ko, un chirurg care a fost anterior primar al orașului Taipei, este omul care va arbitra cursa celor doi. El s-a axat pe probleme de bază, cum ar fi locuințele, afirmând în același timp că va lua măsuri practice pentru a îmbunătăți legăturile cu China.

Chiar dacă Ko pierde, Partidul Popular ar putea obține suficiente locuri la parlamentare pentru a juca un rol influent în următoarea legislatură. Asta în condițiile în care este de așteptat ca DPP să-și piardă majoritatea pe care o deține în prezent.

Ce vor taiwanezii

Taiwanul este o democrație autonomă, dar nerecunoscută ca țară de majoritatea guvernelor, care mențin legături cu Beijingul. Acest statut nesigur înseamnă că poziția internațională a Taiwanului și relația sa cu China au în mod constant o relevanță deosebită în mintea alegătorilor.

Sondajele de opinie arată că majoritatea taiwanezilor sunt în favoarea menținerii status quo-ului ambiguu al insulei, pentru a nu risca furia Beijingului, prin urmărirea independenței directe. Cu toate acestea, sondajele indică, de asemenea, că tot mai puțini oameni cred în perspectivele unui acord pașnic cu China pe care ei l-ar putea accepta, scrie New York Times.

Înăsprirea controlului autoritar al Partidului Comunist Chinez asupra Hong Kong-ului a sporit scepticismul taiwanezilor față de Beijing. Toți cei trei candidați prezidențiali principali resping formula chineză „o țară, două sisteme”, utilizată în gestionarea Hong Kong-ului, și spun că vor proteja status quo-ul Taiwanului.

Lucrurile diferă în chestiunea diplomației și a comerțului.

Naționaliștii susțin că negocierile cu China și sporirea relațiilor comerciale cu Beijingul ar ține sub control riscurilor unui război. DPP susține că Taiwanul ar trebui să se concentreze pe extinderea comerțului și a legăturilor cu alte țări decât China, astfel încât să evite o dependență periculoas.

Lai a declarat că dialogul cu Beijingul este posibil doar dacă Taiwanul este tratat cu „respect egal”.

În timp ce bătălia este în esență o luptă între forțele tradiționale ale DPP și KMT, Partidul Popular al lui Ko este un al treilea factor crucial, deoarece se dovedește a fi destul de atractiv pentru tinerii alegători.

Stilul direct al fostului primar al Taipeiului și intenția sa de a spulbera dominația istorică a celor două partide i-au adus mult sprijin din partea unui grup demografic dezamăgit de clasa politică.

Miza pentru SUA și China

Cea mai sumbră întrebare care planează în mintea alegătorilor și a observatorilor este evidentă: Va exista un război?

De când Tsai a devenit președintă, în urmă cu opt ani, China a intensificat presiunea militară asupra Taiwanului.

Avioanele și navele de război chinezești testează în mod regulat armata taiwaneză, erodând semnificația liniei mediane din strâmtoare, o graniță informală pe care forțele chineze rareori o treceau în trecut.

Xi a precizat de altfel că China își rezervă dreptul de a folosi forța pentru a cuceri Taiwanul dacă consideră că este necesar.

Puțini observatori cred totuși că o invazie din partea Chinei este iminentă.

Un lucru e clar totuși. Indiferent de cine câștigă alegerile, Beijingul va continua probabil să exercite presiuni asupra Taiwanului, dar este posibil să își extindă strategia.

China ar putea intensifica incursiunile militare. Ar putea, de asemenea, să propună un dezgheț al relațiilor, cu stimulente economice sau alte instrumente.

Următorul președinte al Taiwanului va depune jurământul la 20 mai, iar China ar putea folosi perioada de până atunci pentru a-l testa pe noul lider.

Lai este cea mai mare preocupare a Beijingului. Oficialii chinezi îl caracterizează ca fiind un susținător nedemn de încredere al independenței Taiwanului.

Beijingul ar putea, de asemenea, să folosească efentuale sancțiuni economice, revocând concesiile tarifare acordate produselor taiwaneze, de exemplu. Sau ar putea căuta să racoleze mai mulți aliați din cele câteva țări care încă mai mențin legături diplomatice cu Taiwanul.

SUA ar putea de asemenea să își manifeste discret dorința de prudență, într-un moment în care se confruntă deja cu războaiele din Ucraina și Orientul Mijlociu.

Casa Albă a anunțat că va trimite în Taiwan, după alegeri, o delegație la nivel înalt, formată din foști înalți oficiali - un eveniment obișnuit de zeci de ani. China a răspuns îndemnând SUA să se „abțină de la intervenții” în afacerile Taiwanului.

O victorie a naționalistului Hou ar putea atrage o reacție mai caldă din partea Beijingului. China ar putea spune probabil că victoria este o critică a forțelor pro-independență.

Dar Partidul Naționalist de astăzi nu este nici pe departe la fel de prietenos cu China ca în trecut. Hou a declarat că „nu va atinge problema unificării” cât timp va fi în funcție.

Orice calmare post-electorală a tensiunilor ar putea să nu dureze, chiar dacă Hou câștigă. Xi a numit unificarea Taiwanului cu China „o chestiune istorică inevitabilă”.

Iar tensiunile dintre SUA și China, care trec dincolo de chestiunea Taiwanului, fac ca pacea să fie din ce în ce mai greu de menținut.