Să începem cu începutul, domnilor infractori. Tatăl meu a fost condamnat pe nedrept – iar acest lucru a fost demonstrat în instanţă. Nu a fugit, nu s-a ascuns, nu s-a ascuns în portbagaj, nu s-a urcat într-un vapor cu oi, nu a încercat să iasă din ţară cu paşaport diplomatic. A stat aici. În ţară. Asta e diferenţa dintre bărbaţii asumaţi şi viermii care se ascund.
Ghiţă – fugarul-puşcăriaş protejat de mafie și tunuri sonice
Sebastian Ghiţă, acest simbol al rușinii naționale, a fugit din România într-un portbagaj. Repet, într-un portbagaj! Până şi Omar Hayssam – teroristul fugar – a plecat pe mare, în ţarcul cu oi. Dar Ghiţă? Ca un șobolan, s-a strecurat pe sub graniţe, direct în braţele mafiei lui Aleksandar Vučić.
Iar acolo, în Serbia, ce a urmat? Ghiţă şi-a continuat reţeaua de manipulare, oferindu-i lui Vučić „sprijin internaţional” prin Donald Trump Jr., totul pentru a spăla imaginea unui dictator disperat. Numai că Serbia s-a trezit. Oamenii au ieșit în stradă...