Deseori am auzit persoane care susțineau că dacă rulează pe suprafețe fără asfalt cu anvelope de iarnă și că se comportă foarte bine. Parțial, această afirmație poate fi adevărată, dar nu în toate cazurile. Aici sunt importante două aspecte: profilul anvelopei și temperaturile exterioare.
Anvelopele de iarnă sunt proiectate să se „agațe” de zăpadă cu șanțurile fine săpate între blocurile de cauciuc. Atunci când roata calcă, profilul se lărgește și permite agățarea de stratul de zăpadă iar când revine la starea inițială, după ce nu mai este supus presiunii, evacuează zăpada acumulată acolo. Este ca și cum ați introduce în apă un burete strâns în mână, l-ați elibera ca să absoarbă cât mai mult lichid, iar când îl scoateți îl stoarceți. Pe același principiu funcționează și pneul de zăpadă.
Diferența mare intervine atunci când analizăm un profil de zăpadă cu unul pentru teren accidentat. Cel proiectat să facă față unor încărcători suplimentare de noroi, nisip și zăpadă au șanțurile dintre blocurile de cauciuc mai mari. În plus, mai prezintă și tăieturi mai fine chiar în crampoane. Șanțurile mai mari sunt concepute să sape în pământ, să crească aderența și ulterior să elimine pământul acumulat după principiul buretelui exprimat mai sus.
Tăieturile mai subțiri din corpul blocurilor de cauciuc au rolul de a menține aderența pe suprafețe acoperite cu zăpadă. Atenție, însă, o anvelopă proiectată să descarce mai eficient noroiul dintre crampoane nu va mai avea o pată de contact compactă, majoră, la fel ca un set de anvelope de iarnă. Prin urmare, aderența pe asfalt rece va fi mai redusă și, implicit, va duce la alungirea distanțelor de frânare și la rezistența la efort lateral (pe viraje).
Avantajul major al acestor cauciucuri se poate observa la deplasarea pe suprafețe friabile (cu nisip, pământ sau pietriș) mai ales atunci când afară sunt temperaturi mai mici de 7 grade Celsius. În astfel de condiții, pneul își va menține un grad ridicat de elasticitate permițându-i să descarce mizeria acumulată în canalele de scurgere.
O atenție deosebită trebuie acordată la temperaturile ambiante. Dacă veți folosi un asemenea pneu pe timp călduros, crampoanele respective se vor deteriora. Mai mult, materialul din care este construită anvelopa va deveni și mai elastic, iar o alungire prea mare va duce la ruperea unor bucăți din anvelopă, mai ales atunci când va întâlni suprafețe agresive (pietre, pietriș etc).
Dar rezistența unui pneu proiectat să performeze eficient în teren accidentat este dată și de montarea acestuia pe jantă. Trebuie neapărat verificată presiunea aerului în roți. Cu cât aceasta este mai mare, cu atât pata de contact va fi mai mică. În teren accidentat însă, mai ales pe nisip, este recomandabilă scăderea presiunii la valori de sub o atmosferă. Atenție însă că această operațiune se poate solda cu dejantarea pneului. Pentru a preveni acest fenomen se recomandă jantele dedicate, prevăzute cu inele de fixare (bedlock). Atunci când le veți folosi pe jante normale, dintr-o singură bucată, nu se recomandă scăderea excesivă a presiunii. Mai mult, dacă anvelopa este pentru sezonul rece, riscul dejantării este și mai mare din cauza creșterii elasticității materialului (cauciucului).
Prin urmare, nu se recomandă utilizarea anvelopelor cu profil de off-road pe asfalt și cu atât mai puțin pe asfalt umed, mai ales atunci când sunt peste 7 grade Celsius. În timpul rulării, anvelopele se încălzesc și mai mult, crescând riscul derapajului. Verificați atât presiunea cât și integritatea anvelopei atât înainte cât și după ce parcurgeți un traseu de teren accidentat. În plus, nu exagerați cu viteza de deplasare. Aceste anvelope nu sunt proiectate pentru viteze ridicate.