„Ardealul” din Țara Sfântă

Nu știi ce ar fi mai uimitor: faptul că serviciile de informații ale Israelului nu au aflat secretul, ori faptul că șefii Hamas l-au putut ține sub obroc…
Cineva spunea, ca într-un fel de parabolă, că în era aceasta a supertehnologizării comunicațiilor și a maximizării controlului lor, a transmite mesaje prin fumul unor arderi de lemne pe vârful dealurilor este cea mai sigură manieră de a secretiza acele mesaje. Dar se știa prea bine că Bin Laden folosea un curier (nu telefonul) pentru a transmite mesaje.

Cu adevărat uimitoare în pregătirile Hamas pentru atacul din 7 octombrie pare a fi cantitatea de drone pe care le-ar fi acumulat această organizație. Însă, după unele expertize, Iron Dome nu a fost copleșit cu mii de drone cu explozibil, ci cu niște tiribombițe cu pulbere pentru jocurile de artificii.
Dar…

O adolescentă care a supraviețuit atacului dintr-un kibbutz a relatat că armata israeliană și-a făcut apariția abia la 12 ore după ce teroriștii au pornit măcelul.
Ei bine, așa ceva – dacă este adevărat – nu e doar uimitor, ci e total de neacceptat. Și de neînțeles? Ar fi de înțeles doar dacă a existat o decizie rațională de a lăsa să curgă acțiunile Hamas în așa fel încât să compromită definitiv organizația în ochii lumii. Ar fi cinic, supercinic, dar ar fi oarecum de înțeles dintr-un anume punct de vedere, strategic să-i zicem? Pentru unii da, pentru alții nu.

Despre acest fel de cinisme, de supercinisme, istoria recentă a mai vorbit.
Noi, aici, înțelegem mai ușor diferendul dintre arabii palestinieni și evrei prin disputa teritorială româno-maghiară. Dar acolo disputa are rădăcini istorice mult mai vechi. Și nu e doar teritorială. A devenit și teritorială abia după apariția statului modern al evreilor. Care n-au avut stat de niciun fel multe secole. Dar nici arabii palestinieni n-au avut stat palestinian. Au avut doar teritorialitatea lor.

Un important istoric catolic al evreității religioase spune că soluția cu două state (vecine) nu va funcționa dacă Ierusalimul ar fi împărțit în două. El crede că Ierusalimul ar trebui transformat într-un oraș de tip nou, sub egida ONU. Așa ceva ar fi o soluție doar dacă orașul acesta n-ar mai avea rădăcini religioase în memoria celor care l-au locuit în trecut.
Gândirea politică de azi nu poate găsi o soluție acceptabilă pentru miezul diferendului israeliano-palestinian. În viitor? Ar fi necesară, poate, o nouă gândire teologico-politică.
Politic și militar gândind, e posibil să faci să dispară ceva de genul Hamas, dar în câteva generații acest „ceva” are să reapară. Așa gândește azi Bibi Netanyahu.