În regimul totalitar al lui Nicolae Ceaușescu, nicio profesie nu era imună la instrumentalizare politică, iar psihiatria, prin capacitatea sa de a defini „normalitatea” și „patologia”, a fost deosebit de vulnerabilă.
„Pe măsură ce represiunea directă (arestări, procese publice) devenea tot mai greu de justificat în context internațional, regimul Ceaușescu a căutat metode mai subtile. Una dintre acestea era recurgerea la expertiza medicală pentru a decredibiliza contestatarii. Psihiatria, cu aura ei de știință obiectivă, oferea un instrument ideal: declararea dizidenților drept «bolnavi psihic» îi transforma din opozanți legitimi în pacienți care aveau nevoie de tratament, eliminând astfel nevoia unui proces politic zgomotos”, notează CNSAS.
Critica sau opoziția față de regim, reinterpretate
Documentele descoperite arată cum manifestările critice față de regim, cum ar fi opoziția la politica oficială sau pr...