Bordea părăsit de soție. De ce a ajuns un divorț cel mai spectaculos lucru care s-a întâmplat în ultima vreme în stand up-ul românesc

După un deceniu de încercări, industria stand up, preluată din vest și adaptată aici, a rupt și telefoanele, și televizoarele, și cinematografele. Iar 2023 s-a încheiat în forță cu divorțul lui Cătălin Bordea, divorț pe care acesta l-a transformat în marfă virală și în ”material” de comedie autobiografică.

Pentru cei care și-au deschis youtube-ul, instagramul și tiktok-ul mai târziu, aflați că evenimentul de entertainment al anului trecut a fost comediantul Bordea părăsit de soție pentru cel mai bun prieten. Mai toți știm cum e cu părăsitul. Puțini știm să-l facem produs de vânzare. Iar Bordea a învățat. De altfel, noi toți am reînvățat chestii elementare din modele globale. Părea că am uitat să gătim, noroc cu seria de reality-uri MasterChef, și iar ne-a apucat gătitul (sau vorbitul despre gătit), părea că nu ne mai place să cântăm, dar au venit reality-urile de cântăreți amatori. Bordea a învățat de pe Netflix și Youtube cum să suferi public, monetizând. Și, dincolo de schema cinică, ne-a adus și nouă pe masă un subiect delicios: în spațiul public românesc s-a vorbit cât de cât despre dragoste!

Dacă te uiți la comedianți tip ”stand up” de pe tot globul, vei fi șocat de o singură chestie. Deși sunt foarte biografice și intime glumele, glumele seamănă, fie că-s comedianți brazilieni sau marocani. Sunt rețete.

Pare că toată lumea suferă sau râde după algoritmi. Și Bordea n-a devenit decât un algoritm al suferinței din dragoste și al banului din show-urile viitoare.

Dincolo de copierea unor rețete, există și o explicație mai profundă: comedia a ajuns cam singura formă dominantă de expresie publică a unor chestii universal umane – copilărie, relația cu părinții, sărăcie, sex, cenzură etc. Comediantul ține loc și de psiholog, sexolog, politician, șef de sindicat, el e singurul care se mai ocupă de problemele universale ale homo sapiens. Asta nu ne arată decât o societate ultracomercializată care și-a scos spațiul intim la vânzare. Sigur, ne cam iese râsul pe nas. Și în România se râde, nene, se râde de parcă salariul minim ar fi de 1500 de euro, nu de 500.

Și în anii ’80 era austeritate și fiecare cetățean știa minimum 100 de bancuri cu Ceaușescu pe care să le ”shareuiască” pe la petreceri. Comedia merge bine cu sărăcia și lipsa de speranță, dar nu pentru că vorbește despre astfel de teme, ci pentru că e ”aspirațional”. Stand up-ul vestic își are publicul său middle class, cu teme pentru middle class – rate la bancă, dezamăgire în sex, frustrările monogamiei, limbajul corect politic etc.

În România, tot o clasă de mijloc urbană a ridicat industria acum 10-15 ani prin acele baruri din centru unde diverși băieți (mai ales băieți, fetele au apărut în joc mai târziu) aduceau glumele biografice în prim-plan. Publicul de tip IT, cu bani și cu chef de râs, era satisfăcut: un cinism conservator, cu mult râs de sărăcani și țărani pesediști. Însă stand-up-ul a trecut de vreo doi ani la un alt nivel.

Micuțu a ajuns un Papă al comediei, pentru că a știut să autohtonizeze cu limbaj cu tot, rețeta umorului incisiv și ceva mai inteligent după rețete de afară. Și care sunt rețetele? Material biografic pregătit cu mare atenție, menit să șocheze prin directețe, nu neapărat prin poantă. Pe scurt, la Micuțu e mai amuzant decât orice accentul moldovenesc din ”Ci p...a mea”, decât multe dintre mesaje. În rest, mai râde de maneliști, de biserică, urlă la corupție, se enervează pe ”Dorei”, mesajul nu e decât o formă de conservatorism cu aparență de Netflix. I-au tradus pe Chapelle și Gervais, să zicem, dar fără să le ia și gustul acestora politic, de a se lua de diverse forme de putere. Deocamdată suntem la faza ”chicotit”.

Auto-tăiatul în carne vie

În 2023 s-au întâmplat două lucruri: cu producții precum ”Team Building”, acești actori au arătat că au ajuns sistem serios de făcut bani și lansat vedete. Al doilea: au ajuns și mai ”biografici”, uneori tăind în propria carne vie. De aceea e foarte interesant ce s-a întâmplat cu Bordea. El apărea de obicei ca un copil de mingi, fie pentru show-uri de proastă calitate pe la Capatos, fie pentru Micuțu și alți grei ai comediei. Apoi a fost la cel mai urmărit reality show, America Express. Și s-a-ntors în plină dramă: a aflat din ziare că soția l-a părăsit pentru cel mai bun prieten, Spike.

Ce a făcut Bordea a fost interesant. Nu s-a închis în casă. A luat cu asalt toate ecranele și și-a spus versiunea, a consumat rolul bărbatului înșelat și trădat de prieteni. Adică a făcut ceva care i-a adus un public solidar, nu doar masculin – acum e văzut ca băiatul bun sensibil trădat de femeia insensibilă. Bordea a călărit toată gama de clișee macho: bărbatul e posesorul sufletului și al suferinței, femeia e o japiță trădătoare care îți papă banii și te lasă pentru cel mai bun prieten. Multe frustrări masculiniste au fost gâdilate cu aceste show-uri. Dar a existat și un șoc bun, anume că un artist popular caută totuși autenticitatea și își spune povestea publicului, nu o arde cu bancuri și scheme răsuflate, remodelate după alții.

Soția lui Bordea, Livia, își dorea imaginea curată și perfectă, era starul de instagram cu corp lucrat obsesiv la sală. Lupta dintre Bordea și soție a devenit lupta dintre ”omul normal” și ”omul instagram”. El adevărat, ea falsă. Aceasta a fost schema prin care Bordea și-a atacat mediatic fosta soție. Bineînțeles că nu știm și nici nu vom ști exact ce s-a întâmplat acolo. Femeia va fi scoasă oricum vinovată. Însă chestiunea falsității de pe rețele și efectele acestor falsuri și aspirații de influencer în interiorul cuplului își are importanța ei.

Dorința de a discuta despre relații

Bordea a adus publicului în față dorința de a discuta despre relații. Femeile mai ales au fost primele care s-o atace pe soție, s-o judece, mai ales apreciind ”sensibilitatea” lui Bordea și netaxându-i narcisismul violent. Evident, nu avem până acum stand up-eri care să iasă cu mesajul de ”curaj” maxim: da, nene, l-a părăsit, a făcut ce-a vrut, s-a combinat cu cine i-a plăcut, și ce vrei, Bordea?, mai lasă-ne cu victimizările, cam așa trebuie să fie treaba, fiecare ne facem viața cum vrem, cu tot cu suferințele provocate incluse. Iar soția lui nu știe să răspundă decât tot instagramistic, cu poze artisticoide cu noul iubit. De ce a prins asta? Pentru că acum toate iubirile sunt publice, iar despărțirile sunt public dramatice, sunt în văzul prietenilor, nu ai unde să te ascunzi. Bordea a atins un punct nevralgic.

Faptul că Livia și Spike au apărut în reviste de paparazzi, unde aproape totul se aranjează, ne arată și că Bordea nu e singurul narcisist, că acolo și Livia și-a dorit un soi de rebranding, nu neapărat doar o nouă relație. Bordea s-a revoltat împotriva unei femei care era și ea obsedată de imagine și a învins-o. E o realitate dramatică aici: a pornit un regiment de hateri împotriva soției care, și ea săraca a învățat prostia aia filozofico-mediatică cum că ”nu există publicitate negativă”. Nu există dacă vrei să faci bani, dar cât reziști să faci bani din ura celorlalți?

În decembrie a fost greu să deschizi telefonul fără să te lovești de victimizările lui Bordea. Însă Bordea înflorea: în sfârșit avea material, în sfârșit glumele lui aveau o adâncime, omul nu mai trebuia să o joace pe animatorul tatuat din plan secund. Iar asta ne-a arătat esența industriei stand up: viața intimă scoasă la licitație publică, transformată în glume și vândută pe bucăți în showuri cu sala plină. Asta dacă poți. Pentru că poți să te expui maxim și cu sala goală.

Au fost scriitori care au speculat super-interesant acest tip nou de personaj, stand-up comediantul. Unul dintre ei e Michel Houellebecq, în ”Posibilitatea unei insule”, iar omul insista fix pe caracterul exhibiționist-tragic și cinic al personajului.

Însă, comediantul apare descris cel mai profund în romanul lui David Grossman, ”Un cal intră într-un bar”, o poveste despre cum comediantul se află mereu între impostură, cinism și sinceritate tragică, o tensiune și o confuzie care lasă publicul perplex. Prezentarea cărții e și o bună concluzie pentru tot tsunami-ul despărțirii lui Bordea: „Cel mai trist om din lume e clovnul, se știe. Și când clovnul se apucă să râdă de el însuși și de viața lui cea tristă, lumea din jur e nelămurită: ar trebui să râdă împreună cu el? Sa ceara banii inapoi pe bilet? Să-l huiduie gros?” (sursa)

foto: Cătălin Bordea/Facebook