Bujduveanu și Vigheciu: administrația tăcerii. Cum primarul interimar și viceprimarul Capitalei au lăsat tragedia din Rahova în voia sorții

În mod normal, o tragedie cu victime ar mobiliza instantaneu conducerea unui oraș european: anchete serioase, responsabilități asumate, presiune pe operatori, informări coerente, intervenții rapide. La București, în schimb, am primit o administrație care a preferat tăcerea prelungită și comunicarea sterilă. Nici Bujduveanu, nici Vigheciu nu au impus ritmul necesar, nu au presat DISTRIGAZ, compania responsabilă de rețeaua care a explodat, nu au cerut public clarificări ferme și nu au prezentat un plan credibil de gestionare a crizei. Oamenii au așteptat reacție, iar conducerea orașului le-a oferit absență.

Trei oameni au murit, iar răspunderea tehnică rămâne învăluită în neclarități. Zeci de familii au pierdut tot, iar instituțiile locale au funcționat cu lentoarea birocratică a unui aparat care nu înțelege ce înseamnă urgența. Această indiferență nu este o întâmplare, ci un stil de administrare cultivat sub această alianță politică, obișnuită să înlocuiască reacția cu tăcerea ...