Când arta contează la fel de mult ca medicația. Atelierele de dans și desen dintr-un spital de psihiatrie „ajută la scăderea stigmatului pe care bolile psihice îl au”

Pacienți care să danseze fără jenă și care să-și deseneze pe hârtie amintirile și emoțiile. Asta își dorea Irina Minescu să se întâmple în Spitalul de Psihiatrie Voila din Câmpina încă de-acum opt ani, de când a devenit directoare. S-a întâmplat după ce câțiva artiști i-au scos din rutină pe oamenii obișnuiți până atunci să fie tratați doar cu pastile. 

Cu mâinile în aer, mai mulți pacienți ai Spitalului de Psihiatrie Voila din Câmpina s-au învârtit pe melodii precum „Que sera, sera”, „Zaraza” și „Dor de viață”, interpretată de Aura Urziceanu. A fost doar unul dintre atelierele de dans ținute printr-un proiect început în 2021 și continuat în acest an. 

Irina Minescu, directoarea Spitalului Voila și medic psihiatru

Program artistic în fiecare zi

Terapeutele Loredana Larionescu și Oana Dorneanu, specializate în dans, respectiv în arte vizuale, și coregrafa Alexandra Bălășoiu i-au propus managerului spitalului din Voila să înceapă atelierele săptămânale în instituție.

Iar Irina Minescu, directoare și medic psihiatru, a fost imediat de acord, pentru că erau forme de terapie pe care își dorea să le dezvolte din 2015, de când a ocupat funcția de conducere. 

„Au venit să susțină chiar ceea ce aveam noi nevoie”, spune Irina Minescu, pentru Libertatea, despre ateliere. Inspirate de acestea, directoarea și colegii săi medici și psihologi au implementat în spital și un program săptămânal nou: luni au o oră de film, marți de sport, miercuri de lectură, joi de terapie prin muzică, iar vinerea e pentru desen. Unul dintre medici, de pildă, acompaniază la pian pacienți care cântă vocal. „Se creează așa o energie, o altfel de comunitate”, adaugă psihiatrul. 

Nu toți pacienții au primit cu entuziasm de la început aceste tipuri de activități, dar s-au implicat pe parcurs. „Ne-am lovit într-o primă fază de reticență, pentru că pacienții erau obișnuiți să vină în spitale, luau medicația, se plimbau prin curte, mai vorbeau și așa trecea ziua”, își amintește directoarea. 

La unul dintre atelierele cu pacienții de la Voila

Beneficii dovedite de studii 

În funcție de diagnostic și de tratament, pacienții de la Voila pot sta în spital de la două săptămâni până la trei luni, explică Irina Minescu. De aceea, e important să participe la acțiuni precum cele artistice. Prin rotație, aproximativ 100 din cei 400 internați au fost la ateliere. 

E foarte rău că majoritatea spitalelor de psihiatrie nu au angajați care să se ocupe de astfel de activități. La psihiatrie, pe lângă tratamentul medicamentos și consilierea psihologică, e nevoie și de aceste terapii ocupaționale, complementare celor clasice.

413 lucrări de specialitate demonstrează că terapia prin artă a avut rezultate pozitive asupra pacienților cu tulburări psihice – anxietate, depresie, schizofrenie – și că le-a redus suferința, arată o cercetare din 2021 publicată de jurnalul Frontiers in Psychology. 

Și Asociația de Psihiatrie din SUA scria acum câțiva ani despre impactul terapiei prin artă: „este o intervenție cu risc scăzut și beneficii ridicate pentru a minimiza simptomele”.

Mulți dintre pacienți au o stimă de sine scăzută și dificultăți de socializare, spune psihiatrul Irina Minescu, iar în timpul orelor de desen și muzică, de pildă, reușesc să colaboreze. 

„Pleacă mai puternici, pentru că s-au descurcat într-o situație, au fost încurajați, au văzut că din mâinile lor pot ieși, de pildă, felicitări. Pleacă mai motivați, găsesc un sens pe care poate mulți îl pierduseră. Ajută și la scăderea stigmatului pe care bolile psihice îl au, pentru că prin astfel de participări arată lumii că, și dacă au un diagnostic psihiatric, pot să facă foarte bine anumite activități”, mai povestește directoarea spitalului despre beneficiile acestor forme de terapie. 

Între medicii sceptici și cei dispuși oricând să ajute 

Dar deschiderea de la Spitalul Voila pentru astfel de proiecte creative e o excepție, spun artistele și terapeutele Loredana Larionescu și Oana Dorneanu. Unele instituții psihiatrice le-au refuzat propunerea, altele nu le-au dat niciun răspuns. În cele din urmă, au încheiat parteneriate cu acest spital din Câmpina și cu Spitalul de Psihiatrie „Eftimie Diamandescu” din Bălăceanca, Ilfov. 

Chiar și unii medici din cele două instituții erau sceptici cu privire la aceste acțiuni, au aflat ele din formularele de feedback. Unora li se părea „o pierdere de timp”.

Chiar și așa, destui medici și asistenți convingeau pacienții să vină la ateliere. 

Inițial, au existat discuții între specialiști dacă să-i împartă în funcție de diagnostic. Dar și-au dat seama că ar fi restrictiv. „Nu existau riscuri, pentru că pacienții cu un potențial agresiv stăteau într-o zonă separată din secție până se linișteau”, precizează psihiatrul Irina Minescu. 

Pe parcursul mai multor luni, artistele, împreună cu un fotograf și cu alți experți, au ținut 48 de ateliere în cele două spitale de psihiatrie. S-au desfășurat în fiecare săptămână și au durat aproximativ o oră. Recent, proiectul, cu finanțare limitată, s-a încheiat, dar își doresc să-l reia. 

A revenit la spital pentru activitățile artistice

Oana Dorneanu a lucrat cu grupe de opt persoane, ca să le poată oferi suficientă atenție tuturor în timp ce desenau. Le propunea să ilustreze ceva ce le place și pe baza imaginilor ajungeau să poarte conversații. „Pornind de la elementele pe care le vedeam”, precizează ea. 

Oana Dorneanu s-a format în art-terapie la Spitalul de Psihiatrie Sainte Anne din Paris

Dacă doreau, participanții își spuneau pe rând povestea. „Se ajungea la conectare. Aveau diferite istorii de viață și abuzuri. Au spus că îi ajută să asculte poveștile celorlalți, ale altor persoane care au trecut prin experiențe similare”, explică terapeuta, care s-a format la Spitalul de Psihiatrie Sainte Anne din Paris. 

După ce a luat parte ca pacientă la primele ateliere ale artistelor, o femeie externată a revenit în spital ca vizitator doar ca să se bucure din nou de aceste activități, își amintește Loredana Larionescu. 

Specializată în dans-terapie, aceasta a lucrat și cu 20 de pacienți concomitent. La un atelier, spune ea, o pacientă insista că nu mai poate să facă următorul pas. O scurtă îmbrățișare, povestește Loredana, a motivat-o apoi să continue.

„Nu e nevoie să vorbim mereu despre traume. Sunt mijloace alternative, tocmai ca să rezolve ceea ce cuvintele nu reușesc întotdeauna”, mai explică terapeuta. 

„Destul că avem bolile pe care le avem și ne încrețesc fruntea zilnic, mai ales în spitalul ăsta în care nu putem ieși, nu putem lua contact cu nimeni decât la internare și la externare. Și dansul, gândesc, este o terapie”, spunea un pacient în 2021, când Libertatea a mers la Spitalul Voila, pentru a participa la un atelier de dans. 

„Cel mai mare ajutor ar veni dacă aceste activități ar fi decontate de Casa de Asigurări”

Pentru ca acest tip de terapie prin artă să fie replicat în alte instituții de psihiatrie, crede managerul de la Voila, ar fi nevoie de sprijin din partea Ministerului Sănătății: „Să fie ca un țel de atins în spitalele de psihiatrie”. 

Tablourile pictate de un pacient. Fotografie din arhiva Irinei Minescu

Ar fi necesare mai multe resurse, subliniază specialista, și să se aprobe noi posturi de psihologi și terapeuți ocupaționali. „Cel mai mare ajutor ar veni dacă aceste activități ar fi decontate de Casa de Asigurări”, adaugă Irina Minescu. „Dar ceea ce am făcut noi până acum nu a necesitat resurse financiare mari. Un pacient talentat a făcut niște tablouri foarte frumoase, iar acuarelele pe care le-a folosit nu ne-au costat mult”, încheie psihiatrul.