Când lașitatea e norma

Există o problemă care conține nume proprii: Marian Vanghelie, Lia Savonea, Liana Arsenie (dar și Raluca Moroșanu, care a dat un exemplu de demnitate și curaj, care ar trebui să fie banala normalitate, dacă România n-ar fi o țară compusă dintr-o tragică majoritate de inși cu obiceiuri de șocâte și scuze multe, „așa au fost vremurile”). Vremuri grele, mereu au fost contra românilor, au avut ceva cu ei, ca arbitrii în meciurile cu Feroe...

Dar există și o problemă mult mai gravă care ține de cultură, mentalitate și civilizație.Înainte să fie șpăguit cu zeci de milioane de euro (l-or fi șpăguit somalezii!), înainte să fie salvat de alba-neagra din sistemul de justiție, Marian Vanghelie a fost un bișnițar ordinar ales și reales de români. Deși nu știe să conjuge nici verbul a fi („noi estem”), a fost în cele mai înalte cercuri ale politicii românești. 

Și, culmea, nu ni l-a băgat Soros pe gât. Mesteca mici, cot la cot cu Geoană, care a ajuns să conducă și pe la N...