Când poliția se ocupă cu propaganda

Un bărbat a fost dat jos din mașina de poliție la marginea pădurii ca să fie fotografiat ca un criminal periculos și capturat, iar imaginile au fost trimise de autorități la toate televiziunile și pe net. Abia apoi Poliția a făcut primele teste de recunoaștere și a văzut că „am prins omul greșit”.

Cazul relatat astăzi în Libertatea de către colegele mele Maria Andrieș și Adriana Oprea nu vorbește despre o eroare dureroasă, dar în logica lucrurilor. Poliția face greșeli în toată lumea. 

<strong>Dacă am cere perfecțiune polițiștilor, noi am fi cei care i-am obliga să mintă. Am avea o poliție care nu ar mai risca nimic și nu ar prinde nici un răufăcător, mai puțin pe cei care s-ar preda de bună voie.   </strong>

Nu despre perfecțiune vorbim în cazul bărbatului din Dolj, prezentat țării drept criminal al unui om de afaceri din Sibiu. Evităm ambele nume, s-a vorbit destul despre ele.

Iar primul, suspectul bătut, arestat și deferit tribunalului urii de pe internet, oricum nu va putea să-și elimine pentru ani de zile numele de pe rețelele sociale. Nu mai e nevoie să-l amintim și aici. 

Bărbatul este zidar și zugrav. Tocmai venea acasă, pe Mobră, după ce zugrăvise un gard. Avea în rucsac o mistrie, un cancioc și un ciocan. Când a ajuns acasă a fost bătut și tratat ca un criminal de forțele de ordine care-l așteptau. L-au ridicat și l-au băgat în mașina de poliție.  

„La ieşire din Segarcea”, spune bărbatul, „chiar în marginea pădurii, m-au scos, m-au pus jos, mi-au slăbit cătuşele”. 

Imaginați-vă că sunteți arestat, băgat în mașina de poliție și aceasta oprește în câmp, la marginea unei păduri. Sunteți dat jos. Un polițist duce mâna la pistol, așa cum descrie omul că s-a întâmplat. Ce credeți că se va întâmpla? Ce e mai rău. 

În acest caz, ce e mai rău a fost că a fost fotografiat cu telefonul. „M-au pozat iar. Unul făcea poze cu un telefon, mă întorceau pe lateral, pe burtă, şi unul stătea cu mâna pe pistol”. Şi aceste imagini au ajuns în toată țara”. În „societatea spectacolului” amenințările s-au diversificat. 

<strong>Dacă omului i se înscena abuziv „evadarea”, ca în filme, și trăgeau după el, la cât de puțin antrenament face poliția noastră, suspectul avea șanse să scape. Așa, însă, cu telefonul, nu scapă nimeni, poza și rețelele sociale nu te ratează. </strong>

Astfel pozat, a fost expus țării, cu nume și fotografie, înainte de orice recunoaștere sau test științific. Abia apoi, la prima confruntare între omul din față și poza pe care o aveau în mână, polițiștii au realizat eroarea. La recunoaștere cu martori, li s-a confirmat realtatea: prinseseră omul greșit. Testul ADN și restul, au desăvârșit convingerea, dar oricum îi dăduseră drumul deja. În mod normal, toți acești pași se fac înainte de a comunica public identitatea suspectului prins, în niciun caz după.

Nu e un caz despre lipsa de perfecțiune, ci despre dorința de propagandă.