Când se pune virgula și care sunt regulile de folosire a virgulei

Lipsa semnelor de punctuație dintr-un text poate duce la neînțelegerea acestuia ori la transmiterea greșită a unei informații. Cu ajutorul semnelor de punctuație se marchează pauzele de vorbire, intonația ori se despart diverse unități sintactice pe baza raporturilor pe care le stabilesc. Una dintre cele utile și mai des utilizate semne de punctuație în limba română este virgula.

Aceasta servește la separarea părților diferitelor componente ale unei propoziții, asigurând claritatea și coerența în cadrul unei anumite structuri gramaticale. De aceea, regulile de folosire a virgulei sunt esențiale pentru a se asigura o comunicare eficientă și precisă în scris. Utilizat în mod eronat, acest semn de punctuație poate modifica în mod semnificativ sensul unei fraze, iar în cazul în care este folosit necorespunzător poate duce la confuzie sau la interpretări greșite. De aceea, în cele ce urmează ne-am gândit să-ți spunem tot ceea ce trebuie să știi despre virgulă, precum și regulile pe care trebuie să le respecți în folosirea acestui semn de punctuație, așa cum ne sunt învățate de gramatica limbii române.

Ce este virgula

Potrivit definiției din Dicționarul Explicativ al Limbii Române, virgula este un semn de punctuație care delimitează grafic unele propoziții în cadrul unei fraze, precum și unele părți de propoziție în cadrul unei propoziții. De asemenea, virgula este și un semn pe care îl întrebuințăm pentru a arăta când trebuie făcută o pauză de respirație în timpul vorbirii. În același timp, virgula este importantă și are diverse roluri motiv pentru care este necesară în multe situații. Termenul „virgulă” este preluat în limba română din cuvântul francez „virgule”.

Virgula asigură claritatea și coerența în cadrul unei anumite structuri gramaticale

Virgula nu este folosită doar în texte, ci și în muzică, fiind un semn de punctuație utilizat pentru a arăta când trebuie făcută respirația în timpul unei interpretări vocale. În acest caz, aceasta mai poartă și denumirea de comă, care este moștenit în română din termenul „komma” din limba germană. Nu în ultimul rând, virgula este utilizată și în matematică pentru a se separa partea întreagă de cea fracționară într-un număr zecimal.

De ce se folosește virgula

Funcția gramaticală de bază a virgulei arată felul în care o frază şi o propoziţie se despart în elementele lor constitutive, pe baza raporturilor sintactice dintre acestea. Regulile referitoare la funcția gramaticală arată când trebuie şi când nu trebuie folosită virgula, iar aceste reguli au la bază modul în care ideile se înlănţuie logic în succesiunea lor, potrivit Îndreptarului ortografic, ortoepic şi de punctuaţie, ediţia a V-a (1995). Acesta este și motivul pentru care nu există diferențe majore între felurile în care este folosită virgula în diverse limbi.

De asemenea, trebuie spus că virgula marchează grafic anumite pauze scurte făcute în timp ce este rostită o propoziţie ori o frază. În acest fel, virgula, împreună cu alte semne de punctuaţie, servește la redarea grafică a ritmului de vorbire şi de intonaţie. Mergând mai departe, virgula se foloseşte pentru a reda grafic pauzele scurte sau atunci când marcarea lor este considerată necesară de către autor. În vorbire, astfel de pauze sunt folosite în mod intenţionat în două situaţii: pentru a grupa la un loc cuvinte sau grupuri de cuvinte care formează unităţi de înţeles şi pentru a le despărţi de restul frazei sau al propoziţiei, pe de-o parte, iar pe de altă parte pentru a atrage atenţia în mod deosebit asupra unor cuvinte, prin despărţirea lor de restul frazei.

Când trebuie folosită virgula

Potrivit Ghidului de redactare interinstituțional al Uniunii Europene, există o serie de reguli precise privind utilizarea virgulei, iar cea mai importantă dintre acestea este cea care spune că nu se pune niciodată virgulă între subiect și predicat.

De asemenea, trebuie să mai știi că niciodată nu se pot despărți de regent prin virgulă numele predicative, celelalte determinări obligatorii precum complementul direct, complementul indirect, unele circumstanțiale, și nici complementul de agent, deoarece acesta provine din subiect. „În general, nu se despart de regent prin virgulă constituenții enunțului proveniți, prin reorganizare, din poziții sintactice obligatorii (care nu se izolează prin punctuație), cum este cazul complementului de agent. Separarea acestor constituenți prin virgulă are caracter emfatic”, se precizează în Ghidul de redactare instituțional al UE citat anterior.

Nu se pune niciodată virgulă între subiect și predicat

În același timp, se mai izolează prin virgulă construcțiile gerunziale și participiale, cu diverse valori circumstanțiale așezate la începutul frazei, circumstanțialele intercalate între subiect și predicat, de obicei atunci când subiectul precedă predicatul, și circumstanțialele așezate înainte de locul pe care îl ocupă în ordinea normală a circumstanțialelor (vorbim aici de topică inversată). Această schimbare de topică este menită să atragă atenția în special asupra acestor circumstanțiale.

Spre exemplu, în propoziția Maria a cumpărat mere, pere, banane și portocale, virgulele sunt folosite pentru a separa fiecare dintre element din listă, indicând astfel că fiecare fruct enumerat este distinct. În schimb, în propoziția Ana, care este o studentă model, a obținut nota maximă la examen, virgula este folosită pentru a separa fraza incidentă care este o studentă model de restul propoziției, scoțând în evidență faptul că această frază oferă informații suplimentare despre subiectul principal, care în acest caz este Ana.

Când se mai folosește virgula

Se mai pune virgulă între diferite tipuri de circumstanțiale (de timp, de mod, de loc, etc.), în funcție de gradul de legătură cu regentul, dar și de topică. De asemenea, virgula mai trebuie folosită și între părți de propoziție coordonate, atunci când acestea nu sunt legate prin conjuncția copulativă „și” ori prin „sau”. Utilizarea virgulei este obligatorie în cazul în care sunt întrebuințate conjuncții coordonatoare perechi, cum ar fi „și… și”, „sau… sau”, „fie… fie”, „nici… nici”, între termenii coordonați.

Locuțiunile conjuncționale coordonatoare copulative „precum și”, „cât și” (precedată de corelativul „atât”) și „dar și” vor fi întotdeauna precedate de virgulă. În schimb, structurile introduse de acestea nu vor fi urmate de virgulă dacă reprezintă sau dacă fac parte din alte structuri sintactice care, conform regulilor generale de punctuație, nu trebuie să fie urmate de virgulă. Mergând mai departe, folosirea virgulei este obligatorie înainte de conjuncțiile adversative „dar”, „iar”, „ci” și „însă”. Sunt precedeate de virgulă și adverbele „respectiv” și „inclusiv” și locuțiunea adverbială „în special”, când introduc structuri lămuritoare, precum și locuțiunea adverbială „și anume”. De asemenea, sunt urmate de virgulă structurile sintactice pe care acestea le introduc. Dacă adverbul „respectiv” și locuțiunea adverbială „în special” sunt precedate de conjuncția „și” se va pune întotdeauna virgulă și înainte, dar și după adverb/locuțiunea adverbială. Când nu introduc în propoziție structuri lămuritoare, adverbul „inclusiv” și locuțiunea adverbială „în special” nu sunt precedate de virgulă.

Când nu trebuie să folosim virgula

În același timp, este esențial să știi că virgula nu se folosește dacă aceeași conjuncție introduce într-o propoziție sau într-o frază structuri sintactice necoordonate între ele. Altfel spus, nu folosim virgula atunci când nu există conjuncții coordonatoare perechi, se mai precizează în Ghidul de redactare interinstituțional al UE.

Totodată, conjuncțiile „însă” și „deci” și adverbul „totuși”, așezate în interiorul unei propoziții, nu se vor izola niciodată prin virgulă. Conjuncția „așadar” și locuțiunea conjuncțională „prin urmare”, dacă sunt așezate în interiorul propoziției, se vor scrie între virgule.

Este foarte important de reținut faptul că, în ceea ce privește folosirea virgulei în mod corect, aceasta nu trebuie să apară sub nici o formă înainte de expresii precum „etc.” și „ș.a.m.d.”. Cu toate acestea, virgula se poate utilizată în construcțiile eliptice pentru a marca în acest fel lipsa predicatului sau a verbului copulativ. Cu această funcție se poate utiliza și linia de pauză.

Cum folosim virgula într-o frază

Regulile de folosire a virgulei în fraze se referă la coordonare și la subordonare. În ceea ce privește coordonarea, Ghidul de redactare interinstituțional al UE scrie că propozițiile coordonate legate prin „și” ori prin „sau” nu se despart prin virgulă. Însă, acest lucru nu se întâmplă și în cazul propozițiilor coordonate adversativ, care vor fi întotdeauna despărțite prin virgulă. Când vorbim despre subordonare, propozițiile subiective și cele predicative nu se vor despărți prin virgulă de regentă. Propoziția completivă de agent, asemenea complementului de agent, nu se vor izola niciodată prin virgulă de regent.

În funcție de gradul de legătură al termenuliui determinat, care de obicei se marchează în vorbire prin pauză și prin intonație, iar în scris prin punctuație, propozițiile atributive se clasifică în propoziții atributive explicative (izolate) și propoziții atributive determinative (neizolate). Propozițiile izolate se despart prin virgulă de cuvântul pe care acestea îl determină, în timp ce propoziția neizolată nu se va despărți niciodat prin virgulă de cuvântul pe care îl determină.

Totodată, completiva directă sau cea indirectă care este așezată după regentă nu se va despărți niciodată prin virgulă de aceasta. În schimb, circumstanțiala de loc, de timp sau de mod se desparte prin virgulă dacă este poziționată înaintea regentei și dacă nu se insistă în mod deosebit asupra ei. Cauzala se desparte de regenta ei prin virgulă, indiferent de locul pe care îl ocupă într-o frază. Însă, în cazul în care, prin formularea cauzalei, autorul textului va ține să arate că aceasta exprimă singura cauză sau cauzele principale care justifică acțiunea din regentă, atunci cauzala nu se va despărți prin virgulă, indiferent de locul ocupat față de regentă.

Condiționala se poate despărți de regenta ei prin virgulă, în funcție de gradul legăturii cu regenta. La rândul ei, finala sau circumstanțiala de scop se va despărți prin virgulă de regentă dacă se află înaintea ei, însă nu se va despărți prin virgulă când se insistă asupra informației conținute de ea. În sfârșit, subordonatele consecutive se despart prin virgulă de regentă, iar subordonata concesivă se desparte prin virgulă, indiferent de topică.

Vezi şi cum se scrie corect s-a sau sa, s-au ori sau!