„Care jertfă? Care eroism?” – Reacție dură a lui Gabriel Andreescu, disidentul a cărui arestare din Buzău l-a ajutat pe Marcel Ciolacu să-și ia certificat de revoluționar 

„52 de revoluționari din Buzău stau pe spatele unui singur om, deportat și arestat în dimineața de 22 decembrie 1989 și își iau, lunar, indemnizațiile de revoluționari”, a scris Gabriel Andreescu după ce premierul Marcel Ciolacu l-a demis pe 27 decembrie pe secretarul de stat pentru Revoluționari. Era secretarul de stat care îi refuzase politicianului cererea de a „avansa” de la titlul de „revoluționar cu merite deosebite” în cel de „luptător cu rol determinant” al mișcărilor revoluționare din Buzău. 

Un articol de ziar de la Recorder, un control al Corpului de Control al primului-ministru și o decizie a lui Marcel Ciolacu au retrezit o rană națională: profitorii Revoluției Române din 1989.

Ciolacu l-a demis după ce dosarul său a ajuns la presă

Pe 12 decembrie, jurnalista Anca Simina a publicat în Recorder un articol intitulat: „Erou sau impostor? Ce am găsit în dosarul de revoluționar al lui Marcel Ciolacu”. 

Pe 27 decembrie, premierul Marcel Ciolacu l-a demis pe Mihai Iulian Dodu, secretar de stat al Secretariatului de stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist.

Pe 28 decembrie, jurnalistul Cristian Andrei a dezvăluit în Libertatea că unul dintre motivele demiterii, conform raportului Corpului de Control, consultat de ziar, este furnizarea către presă a unui dosar de revoluționar. Este dosarul lui Marcel Ciolacu.

Corpul de Control i-a imputat lui Dodu că a dat dosarul fără ca tomul să se afle pe „lista cu documentele de interes public aprobată la nivelul instituției și fără anonimizarea completă a tuturor datelor personale” și „în condițiile existenței unui dosar civil aflat pe rolul unei instanțe de judecată”. 

Corpul de control mi-a cerut sa îl schimb din funcție pe Mihai Dodu, după ce au fost descoperite nereguli la Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor.

Pe 28 decembrie, profesorul de științe politice Gabriel Andreescu a scris în Contributors un text în care rememorează ce s-a întâmplat la Buzău în zilele Revoluției.

Gabriel Andreescu și unica arestare din Buzău înainte de fuga lui Ceaușescu

Gabriel Andreescu, 71 de ani, este un disident anticomunist care a înfruntat regimul Ceaușescu. Profesor de fizică, Andreescu a fost cercetat de securitate din 1979, pe când avea 27 de ani. 

Din 1983 și până la căderea comunismului din 1989, perioadă evaluată în general de către istorici drept cea mai plină de privațiuni din epoca lui Nicolae Ceaușescu, Gabriel Andreescu a trimis scrisori de protest către Radio Europa Liberă. 

A fost declarat trădător, arestat de către Securitate, judecat și, în 1989, a fost mutat forțat din București la Buzău, locul nașterii sale. 

Când pe 16 decembrie 1989 a început Revoluția de la Timișoara și, după ce în 21 decembrie s-a ridicat și Bucureștiul, Andreescu a fost arestat din nou. A fost singurul om din Buzău reținut, înainte ca regimul să se prăbușească. „În dimineața zilei 22 decembrie eu am fost ridicat de către o echipă de Securitate, dus în București și închis în beciurile Direcției a VI-a a Securității. Exista deci un arestat!”, povestește disidentul în articolul său din Contributors. 

Martir și martir

Andreescu amintește că „în timpul revoluției au murit peste 1.100 de oameni, iar peste 3.000 au fost răniți”. El arată că „în România există astăzi 24 de orașe-martir care au primit titulatura cu motivul că locuitorii lor s-ar fi distins prin jertfă și eroism în lupta care a dus la victoria revoluției din decembrie 1989”.

Gabriel Andreescu insistă pe ideea că există o mare diferență între Timișoara, în primul rând, „unde au ieșit să înfrunte gloanțele circa 100.000 de oameni” sau Bucureștiul, unde s-a murit în noaptea de 21 decembrie și apoi sute de mii de oameni l-au debarcat pe Ceaușescu în 22, și alte orașe numite și ele orașe-martir. 

Printre acestea din urmă se numără și Buzăul, unde Marcel Ciolacu și-a obținut certificatul de revoluționar.

„Nu s-a manifestat vreun semn de solidaritate cu  mine”

„Privești și te crucești. Știu perfect cazul Buzăului. Care jertfă? Care eroism? Singurul element care a putut fi bifat pentru a obține fraudulos titulatura „cinstei” a constat în faptul că eu am fost arestat în 22 decembrie”, povestește Gabriel Andreescu.

„Fusesem trimis în domiciliu forțat în Buzău, în octombrie 1989. Locuiam la adresa din str. Democrației nr. 42, de unde eram însoțit de acasă la serviciu și înapoi de un securist care îmi stătea umăr la umăr”.

„Întreaga circulație din zonă fusese reorganizată, strada Democrației era singura luminată într-un oraș care noaptea se scufunda în întuneric”.

„Lumea cunoștea ce se întâmpla și de ce se întâmpla. Exceptând două rude care lucrau la aceeași Direcție a Apelor, în cele trei luni nu s-a manifestat vreun semn de solidaritate cu mine”.

Nu mă plâng. Nu așteptam semne de solidaritate. Eu însumi le spuneam oamenilor să nu riște prin comportamentul lor față de mine. Nu fac decât să confirm: nu a existat curaj, nu a existat jertfă printre buzoienii mei. Eram empatic cu frica lor.

22 decembrie la Buzău: „Care jertfă? Care eroism? Ce necuviință”

„În ziua de 22 decembrie, după arestarea mea, în oraș nu s-a ridicat nimeni împotriva regimului”.

Doar după plecarea elicopterului cu soții Ceaușescu au ieșit locuitorii Buzăului pe străzi. Nimeni nu i-a oprit. Nimeni nu a tras cu gloanțe în ei.

„Care jertfă? Care eroism? Ce necuviință, deportarea în oraș și arestarea mea din 22 decembrie 1989 să devină «circumstanța» acordării titulaturii de oraș-martir, Buzăului!”.

La doi ani după căderea regimului Ceaușescu, în 1992, relatează Gabriel Andreescu, s-a fondat „Club 22 ca asociație a revoluționarilor din Buzău – devenită, ulterior, „Asociația luptătorilor cu merite deosebite în victoria revoluției din decembrie 1989”. Povestind bovaric „trăirile lor opoziționiste”, chiar membrii asociației recunosc că nu au ieșit pe stradă decât după fuga cuplului Ceaușescu”.

„Astfel, 52 de revoluționari din Buzău stau pe spatele unui singur om, deportat și arestat în dimineața de 22 decembrie 1989 și își iau, lunar, indemnizațiile de revoluționari. În fața unei națiuni întregi, în plină zi (și nu noaptea, cum uneori semnează buzoianul Marcel Ciolacu) ei reclamă că au probat merite deosebite în victoria revoluției din decembrie 1989”, spune Andreescu.

Ciolacu a cerut să nu mai primească niciun drept ca revoluționar

După ce l-a demis, pe 27 decembrie 2023, pe secretarul de stat de la Revoluționari Marcel Ciolacu a declarat, într-o discuție consemnată de Libertatea, că renunță la preschimbarea certificatului. 

<strong>Șeful Guvernului a spus că dat declarație la notariat că „niciodată nu o să solicit preschimbarea certificatului și am renunțat la proces.” </strong>

„Renunț voluntar la drepturile și beneficiile conferite de Legea nr 34/2004, republicată – Recunoștinței față de eroi – martiri și luptătorii care au contribuit la victoria Revoluției române din decembrie 1989, începând din data de 18 decembrie 1989”, a scris premierul în declarația notarială.

Puteți citi aici articolul integral al lui Gabriel Andreescu.