Cataclism planetar. Dacă Jules Verne are dreptate?

In cimitirul La Madeline din Amiens, Franta se afla mormantul lui Jules Verne. Un mormant ciudat. Placa mormantului este sparta si scriitorul iese pe jumatate afara, cu mana intinsa spre cer, convins ca-l poate atinge si pe el (foto). Toti suntem si azi uimiti de imaginatia lui Jules Verne , care a anticipat mari descoperiri stiintifice si a crezut mereu in capacitatea nelimitata omului de a merge inainte, de a inventa. Prin cele peste 60 de carti si-a castigat renumele de mare vizionar, de deschizator de drumuri.

Dar inainte de a muri (1905) a scris o carte,o nuvela ciudata numita „Eternul Adam” care ridica semne serioase de intrebare in ceea ce priveste insasi credinta lui fundamentala ” Limitele posibilitatilor omului sunt limitele visurilor sale”. Subiectul nuvelei , foarte pesimist, prezintă un cataclism planetar cauzat de un eșec științific. Autorul prezice moartea civilizației umane actuale și nașterea unei noi civilizații. Un arheolog din viitor regăsește un jurnal aparținând grupului de supraviețuitori ai unui cataclism care a dus la inundarea întregului pământ.Grupul își găsește salvarea pe o insulă vulcanică. Singurul lor scop devine acela de a se hrăni, astfel că revin, încetul cu încetul, la stadiul de barbarie. Toate cunoștințele civilizației umane sunt uitate. Urmașii lor reușesc, mult mai târziu, să creeze o nouă civilizație, al cărei exponent este și arheologul din viitor.

Verne emite ipoteza că fiecare civilizație umană se autodistruge la un moment dat , si tot ce exista acum ar putea să fie, de fapt, constructia pe ruinele unor civilizații anterioare, distruse de un cataclism planetar.