acum 11 luni
113
În prag de alegeri, PNL reînvie discursul împotriva persoanelor vulnerabile care primesc o formă de ajutor social de la Guvern. Ca de obicei, realitatea este fix pe dos decât propaganda politicienilor: România acordă puține ajutoare, pentru puțini oameni, cu o valoare insuficientă pentru supraviețuire și cu proceduri dificile și umilitoare pentru beneficiari.
O analiză a situației curente ne permite să înțelegem de ce este nedrept și inutil să vorbim despre economiile pe care ar putea să le facă România din felul în care acordă ajutoare sociale pentru cele mai vulnerabile persoane. Pornind de la declarațiile celor de la PNL, mergem către sumele exacte pe care le cheltuie România cu beneficiile sociale din bugetul de stat.
„Asistații social vor fi luați la întrebări. Liberalii vor să mai reducă din cele peste 800.000 de dosare aflate în plată”, titrează Pro TV. Ani de eforturi de combatere a miturilor despre beneficiarii de ajutoare sociale par să fi avut un impact - cifrele prezentate reprezintă o manipulare, dar minciuna este mai mică în amploare decât în trecut, când politicienii și presa vorbeau de milioane de „asistați” care primeau mii de euro. Dar adevărul este în continuare eludat. Din fericire, Ministerul Muncii pune la dispoziție public date actualizate despre ajutoarele sociale pe care le acordă, astfel că oricine este de bună-credință poate verifica situația reală.
Este neclar exact la ce tipuri de ajutoare se referă cei de la PNL - în articol sunt menționate „peste 800.000 - 850.000 de persoane care primesc diverse forme de ajutor social, respectiv persoane cu handicap, însoțitori ai persoanelor cu handicap, persoane fără venit, asistați social”. Datele puse la dispoziție de Ministerul Muncii indică următoarea situație:
3,5 milioane de copii primesc alocația de stat. Aceasta reprezintă cam 40% din bugetul total al ajutoarelor sociale acordate.
165.000 de persoane primesc indemnizația pentru creșterea copilului, care reprezintă în jur de 18,5% din bugetul total.
Aproape 84.000 de persoane primesc stimulul de inserție pentru creșterea copilului, care reprezintă doar 2,6% din buget.
120.000 de familii beneficiază de alocația pentru susținerea familiei, un ajutor acordat celor mai sărace familii, în baza anchetei sociale, care variază între 75 de lei și 107 lei per copil, în funcție de veniturile familiei. Acest ajutor reprezintă mai puțin de 1% din bugetul total.
Ajutorul social pentru asigurarea venitului minim garantat este un beneficiu pe care-l primesc în jur de 161.000 de persoane singure sau familii, este acordat în funcție de venituri și în baza anchetei sociale și reprezintă 1,7% din bugetul total. Aceștia sunt, de obicei, oamenii pe care presa și politicienii îi prezintă drept „asistați social” - sub 1% din populația României.
Sunt 331.000 de persoane cu handicap grav și 394.000 de persoane cu handicap accentuat care primesc beneficiile aferente (indemnizație și buget personal complementar), cărora li se mai adaugă și cele aproape 35.000 de persoane cu handicap vizual grav pentru care se acordă indemnizația de însoțitor. Persoanele cu handicap grav au o indemnizație de 419 lei, căreia i se adaugă un buget complementar de 180 de lei, iar cele cu handicap accentuat primesc 317 lei + 132 de lei.
Sunt, de asemenea, în jur de 47.000 de copii cu handicap grav, 10.000 cu handicap accentuat și 16.000 cu handicap mediu pentru care se acordă prestații sociale lunare, precum și 32.000 de copii pentru care este asigurată alocația de plasament. Cuantumul primit de copii este mai mic, 359 de lei pentru cei cu handicap grav, respectiv 210 lei pentru cei cu handicap accentuat și 72 de lei pentru cei cu handicap mediu.
În total, sunt în jur de 905.000 de adulți și copii cu handicap grav, accentuat sau mediu care primesc diferite prestații sociale ce cumulat reprezintă 17,5% din totalul bugetului de asistență socială.
Dar să vedem, concret, despre ce sume vorbim. În septembrie 2023, ultima lună pentru care avem date, situația arăta în felul următor:
Pe lângă ajutoarele menționate, în bugetul total al sumelor plătite pentru beneficiile de asistență socială asigurate de Ministerul Muncii mai intră și sprijinul acordat clienților casnici prin plafonarea prețului final facturat de furnizorii de gaze naturale și energie electrică (13,6% din buget), de care beneficiază o pătură largă de cetățeni, nu doar cei mai săraci, precum și alte ajutoare care reprezintă un procent mic - ajutoarele de urgență sau indemnizațiile de plasament pentru tinerii care beneficiază de măsuri de protecție speciale. De asemenea, mai există un ajutor de încălzire, care este acordat doar familiilor sărace, care reprezintă între 1,4% și 3% din buget, în funcție de momentul din an (o parte din ajutor este acordat doar în sezonul rece). O imagine completă puteți găsi în rapoartele periodice realizate de Ministerul Muncii: aici este cel pe anul 2022, aici cel pe primele 6 luni ale anului 2023, iar aici găsiți doar sumele plătite lunar, fără analiza realizată trimestrial.
Prin urmare, ajutoarele acordate de statul român celor mai sărace familii reprezintă, cumulat, un cost mai mic de 15 milioane de euro pe lună, în jur de 175 milioane de euro pe an (0,05% din PIB). Copiii și adulții cu dizabilități reprezintă un cost semnificativ mai mare, aproape 94 de milioane de euro lunar, peste 1,1 miliarde de euro pe an (0,35% din PIB).
În acest context, despre ce economii putem vorbi care să aibă un impact real în reducerea deficitului bugetar, scuza înaintată de liberali pentru a porni o nouă campanie de verificare a beneficiarilor de ajutoare sociale?
În cazul venitului minim garantat (VMG) și al alocației pentru susținerea familiei (ASF), vorbim de cheltuieli care intră în marja de eroare a estimărilor și calculelor. Ținta de deficit dorită de liberali este de 3,9%, premierul Marcel Ciolacu a vorbit de o țintă de 4,5%, în vreme ce previziunile Comisiei Europene vorbesc de un deficit de 6,3% pentru anul acesta și 5,3% pentru anul viitor.
Dacă nu am mai acorda deloc aceste două ajutoare (VMG și ASF), economia făcută ar însemna 0,05% - practic, mai nimic.
În cazul ajutoarelor acordate persoanelor cu dizabilități, deși bugetul este mai mare, doar o scădere drastică a numărului de beneficiari ar putea contribui în vreun fel semnificativ - o economie de 0,1% ar presupune eliminarea a aproximativ 258.000 de persoane din rândul beneficiarilor.
România ar trebui să producă tăieri radicale și să elimine sute de mii de persoane din rândul beneficiarilor de sprijin pentru economii nu tocmai semnificative sau suficiente pentru a îndeplini țintele de deficit. În ce măsură țintele respective sunt corecte sau benefice este o altă discuție pentru altă dată. Acum, presupunând că într-adevăr România se află într-un moment în care sunt necesare economii, este important să vedem: sunt persoanele cele mai vulnerabile sau persoanele și copiii cu dizabilități cei de la care putem să luăm pentru a face aceste economii? Dacă răspunsul este afirmativ, măsurile vor fi radicale, vizând sute de mii de oameni. O asemenea tăiere poate fi justificată în două moduri. Prima variantă ar fi că statul român a fost foarte generos cu acești oameni până acum, dar acum nu-și mai permite, așa că trebuie să acorde ori „doar celor care chiar au nevoie” ori sume mult mai mici. A doua ar fi că există o fraudare masivă a acestor ajutoare și banii ajung la oameni care nu au cu adevărat nevoie de ei.
Niciuna dintre variante nu este conformă cu realitatea. Generozitatea statului nu poate fi invocată - sumele sunt mici și foarte mici, insuficiente pentru nevoile reale, fie că vorbim de persoanele sărace sau de cele cu dizabilități. Fraudarea masivă este și ea dificil de invocat - în cazul ajutoarelor sociale, vorbim de autorități locale, județene și naționale care centralizează și verifică dosarele. Cine ne imaginăm că are capacitatea să mituiască oameni pe întregul circuit pentru a primi un ajutor de 200 de lei pe lună? În cazul persoanelor cu dizabilități, vorbim, din nou, de un întreg sistem complex de persoane care ar trebui implicate - reprezentanți ai autorităților locale, medici, reprezentanți ai comisiilor județene - plus, în caz de control, reprezentanți ai autorităților naționale.
Din nou, sumele pe care le pot primi ca beneficiu nu ar putea reprezenta o motivație suficientă pentru fraudă, sau cel puțin nu de ordinul sutelor de mii de beneficiari.
În realitate, sprijinul acordat celor mai vulnerabili este slab și insuficient, iar condițiile de acces deja sunt restrictive și descurajante până la punctul în care le putem considera umilitoare. Cele mai recente statistici indică faptul că în România sunt 6,5 milioane de persoane aflate în risc de sărăcie sau excluziune socială, din care 4,6 milioane se aflau în stare de deprivare materială și socială severă. O clasă politică cu adevărat preocupată de bunăstarea cetățenilor pe care îi reprezintă ar trebui să se preocupe cu o teză opusă celei enunțate de PNL: ce putem face pentru a ne asigura că toți cetățenii care au nevoie de un sprijin de la stat într-un moment de vulnerabilitate îl pot primi într-un mod demn, că ne putem asigura că, indiferent de situația socială și economică, oricare dintre noi are posibilitatea de a duce o viață împlinită.
Nu poate spune nimeni în mod onest că persoanele cu dizabilități beneficiază de tot sprijinul pe care ar trebui să-l primească într-o societate justă sau că avem mecanisme funcționale pentru ca și cei aflați în situații de vulnerabilitate să poată cu adevărat să depășească situația în care se află.
English (US) · 
Romanian (RO) ·