Ce reprezintă Ierusalim pentru cele trei mari religii monoteiste: iudaică, musulmană şi creştină

Ierusalimul sau „Cetatea Păcii”, așa cum se traduce numele orașului, este casa unui singur Dumnezeu, care este venerat în mod diferit, dar la fel de pătimaș, de cele trei mari religii monoteiste ale lumii: Iudaismul, Islamismul și Creștinismul. În același timp, este cel mai sacru loc din lume unde credincioșii de pe toate meridianele planetei se simt cel mai aproape de Divinitate.

Pentru evrei, Ierusalim este locul în care Dumnezeu s-a pogorât în Templul Sfânt, pentru musulmani este tărâmul de unde Profetul Mahomed s-a ridicat la ceruri, în timp ce pentru creștini reprezintă locul unde a fost răstignit, a murit și a înviat Domnul Iisus Hristos.

An de an, indiferent de anotimp, milioane de oameni din toate colțurile lumii vin la Ierusalim pentru a mulțumi celor trei mai Divinități, dar și pentru a le cere iertare, liniște, sănătate și fericire. Evreii se roagă la Zidul Plângerii, singura bucată din Templul lui David rămasă în picioare, musulmanii se închină în Domul Stâncii, în timp ce, la câțiva pași distanță, creștinii îngenunchiază cu smerenie în fața Sfântului Mormânt al lui Iisus Hristos.

După cum sugerează și numele, Ierusalim este un oraș al păcii și al spiritualității, însă, în mod paradoxal, aici este locul unde s-a vărsat cel mai mult sânge în numele credinței. De aceea, evreii, musulmanii și creștinii deopotrivă trăiesc aici sau vin de peste tot în locurile unde s-au născut sau au propovăduit profeții. În cele ce urmează, îți vom vorbi despre ce reprezintă orașul Ierusalim din perspectiva celor trei mari religii monoteiste.

Despre orașul Ierusalim

Ierusalim (n.n. – în limba ebraică Yerushalayim, ירושלים; în ebraica clasică Ierușalaim și uneori Ierușalem, ירושלם; în arabă Al-Quds, القدس Bayt al-Muqaddas بَـيْـت الْـمَـقْـدِس sau Ur Shalim أْوْرْسَـالِـم; identificat uneori ca Sion sau Țion, ציון), este un oraș antic situat în regiunea istorică Palestina din Orientul Mijlociu, unul dintre cele mai vechi din lume.

Din punct de vedere geografic, acesta se află pe un platou din Munții Iudeei, la o altitudine de 570-857 metri deasupra nivelului mării, la vest de râul Iordan, între Marea Mediterană și Marea Moartă, scrie Wikipedia. Se întinde pe o suprafață 125,156 km², iar în momentul de față aici trăiesc peste 969.800 de locuitori. De altfel, din punct de vedere demografic, dar și ca întindere, Ierusalimul este cel mai mare oraș atât din Israel, cât și din toată regiunea Palestinei istorice.

Din anul 1967, Ierusalim se află sub stăpânirea statului Israel și este considerat un oraș sfânt, fiind venerat de cele trei religii monoteiste importante, și anume iudaică, musulmană și creștină.

Scurtă istorie a orașului Ierusalim

La început de secol XX, orașul Ierusalim, împreună cu toată Palestina istorică, a devenit punctul central al aspirațiilor naționale concurente ale sioniștilor și arabilor din regiune. Între 1920 și 1948, orașul a fost capitala Palestinei sub mandat britanic, după care, în 1949, partea de vest, care se afla sub control israelian, a fost proclamată capitală a noului stat modern Israel, care tocmai ce fusese proclamat la 14 mai 1948 de către David Ben-Gurion. În schimb, partea de est a orașului s-a aflat în Iordania timp de aproape două decenii, între 1948 și 1967.

Organizația Națiunilor Unite (ONU) a încercat să declare orașul un corpus separatum (n.r. – în latină entitate separată) și, astfel, să evite eventuale conflicte viitoare. După primul război arabo-israelian, din 1948, populația Ierusalimului era împărțită în două: israelienii, care locuiau în Ierusalimul de vest, și iordanienii, care trăiau în Ierusalimul de Est.

Cine revendică estul Ierusalimului?

În timpul Războiului de șase zile din iulie 1967, statul evreu a ocupat sectorul iordanian al orașului, iar la scurt timp după aceea a extins granițele orașului anexând în acest fel unele zone din Cisiordania care erau deținute anterior de către iordanieni, scrie enciclopedia Britannica. Practic, statul Israel își extindea jurisdicția asupra orașului unificat. Cu toate că acțiunile sale au fost condamnate în mod repetat de către ONU și alte organisme internaționale, Israelul a reafirmat statutul Ierusalimului de capitală prin promulgarea unei legi speciale în 1980. Statutul orașului avea să rămână o problemă centrală în disputa dintre Israel și arabii palestinieni, care și acum revendică partea de est a orașului. Spre deosebire de populația palestiniană din restul Cisiordaniei, care acum este supusă instanțelor palestiniene, populația arabă din Ierusalim rămâne supusă legilor israeliene și sistemului judiciar al statului Israel.

Care sunt cele trei religii monoteiste

Ierusalimul reprezintă, așa cum spuneam, centrul religios al celor trei mari religii monoteiste din lume, și anume iudaică, musulmană și creștină. Iudaismul, Islamismul și Creștinismul sunt strâns legate de orașul sfânt, iar adepții fiecăreia dintre aceste credințe au controlat orașul de-a lungul istoriei sau o parte din acesta în ultimele câteva mii de ani.

Orice discuție care are ca subiect Ierusalimul, este, inevitabil, și o discuție despre credință și, mai exact spus, despre controlul unora dintre cele mai sfinte locuri pentru evrei, musulmani și creștini, relatează Washington Post. Putem afirma, fără teama de a greși, că geografia este câteodată dură. Spunem asta pentru că, în centrul orașului Ierusalim, se află trei locuri sacre pentru fiecare dintre aceste religii, foarte aproape unul de celălalt. Este vorba despre moscheea Al-Aqsa, care este cel de-al treilea loc sfânt al musulmanilor, Zidul Vestic – cunoscut mai degrabă sub denumirea de Zidul Plângerii – care este parte din zidul fostului templu și cel mai sfânt loc pentru evrei și, în sfârșit, Biserica Sfântului Mormânt, care găzduiește locul unde Iisus Hristos a fost răstignit, îngropat și de unde a înviat.

Cum au ajuns cele trei religii monoteiste în același loc?

În perioada cuprinsă între anul 587 î.Hr. și anul 70 d.Hr, evreii au construit în Ierusalim – și apoi le-au văzut distruse – două temple, care erau centrul vieții lor religioase. Primul Templu, care a fost construit de către regele biblic Solomon, a fost distrus de babilonieni în anul 586 î.Hr., iar cel de-al Doilea Templu, care a fost construit de Irod, regele Iudeei, a fost distrus de romani în anul 70 d.Hr., atunci când aceștia au devastat orașul Ierusalim antic, fostă capitala a Israelului în timpul regelui biblic David.

După aproape 2.000 de ani, Ierusalimul și Templul rămân esențiale pentru gândirea și rugăciunea tradițională evreiască. În vremurile biblice, evreii care nu puteau face un pelerinaj în oraș se rugau stând cu fața către Ierusalim. Conform învățăturilor rabinice susțin faptul că, atunci când va veni Mesia, templul va fi reconstruit. În prezent, ceea ce a mai rămas din vechiul templu distrus de romani în primul secol, unul dintre vechile ziduri de sprijin ale Templului, adică Zidul Plângerii, este principalul loc de cult pentru evrei.

Pentru creștini, Ierusalimul este locul unde Iisus Hristos a predicat, a murit și apoi a înviat. În același timp, mulți credincioși văd orașul ca fiind esențial pentru cea de-a Doua Venire a lui Iisus, ceea ce face ca Ierusalimul să fie astăzi un loc important de pelerinaj pentru creștinii din întreaga lume, indiferent de confesiune.

În schimb, pentru musulmani, orașul Ierusalim este locul evenimentelor importante din viața lui Iisus Hristos și a altor figuri importante din Coran. Totodată, este locul unde, conform interpretărilor tradiționale ale Coranului și ale altor texte, profetul Mahomed a fost adus de la Mecca de o creatură mitică și de unde s-a înălțat la ceruri, unde a discutat cu profeții înainte de a se întoarce pe Pământ. De mai bine de 1.300 de ani, în Ierusalim există altare musulmane.

Cine controlează locurile sfinte?

Aceasta este o problemă complicată. Între 1948, anul în care Israelul a devenit stat modern independent, și 1967, controlul asupra Ierusalimului a fost împărțit. Mai exact, Israel controla Ierusalimul de Vest, în timp ce Iordania controla Ierusalimul de Est, inclusiv locurile sfinte importante din Orașul Vechi.

În 1967, după războiul de șase zile cu statele arabe Siria, Egipt, Iordania și Irak, Israelul a capturat jumătatea de est a orașului pe care a anexat-o, demolând clădirile care se aflau în fața Zidului de Vest (Zidului Plângerii) pentru a crea o piață unde să-i poată găzdui pe turiști și pe credincioși. Așa cum aminteam anterior, comunitatea internațională nu recunoaște jurisdicția Israelului asupra acestui teritoriu și o mare parte din populația Orașului Vechi este palestiniană. Întregul oraș vechi, inclusiv locurile sfinte musulmane, se află acum în zona mai largă în care Israelul exercită controlul.

Cu toate acestea, moscheea Al-Aqsa, Domul Stâncii și întreaga zonă pe care musulmanii o numesc Haram al-Sharif (n.r. – mulți vorbitori de limba engleză îl cunosc sub denumirea de Muntele Templului) sunt administrate de „Ierusalim Islamic Waqf”, care este o organizație religioasă musulmană, supravegheată de către guvernul iordanian. Aceasta se ocupă de securitate și exercită o autoritate considerabilă în această zonă. Atunci când israelienii au încercat să exercite un control suplimentar în zona respectivă, prin introducerea unor detectoare de metale la intrarea în Haram al-Sharif, măsura a fost interpretată de mulți musulmani drept o amenințare la adresa lor. Drept urmare, în regiune au avut loc proteste în masă, iar guvernul a dat înapoi în cele din urmă, renunțând la această inițiativă. O coaliție formată din Guvernul israelian și un grup de rabini ortodocși influenți exercită autoritatea asupra Bisericii Sfântului Mormânt.

Foto: 123rf.com