Cine va guverna Gaza, dacă Israelul reușește să „zdrobească Hamas?”. Întrebarea la care nimeni nu a oferit un răspuns

Dincolo de luptele propriu-zise și de dificultatea sarcinii pe care Israelul și-a impus-o - eliminarea organizației teroriste palestiniene - în viitor rămân multe necunoscute, scrie New York Times. Una dintre ele, cea mai importantă, ține de viitorul Fâșiei Gaza și cum va arăta el după încheierea războiului.

Ofensiva terestră așteptată în Gaza întârzie deocamdată, din multiple motive, și dacă guvernul israelian pare ezitant să intre Fâșie - la mai bine de două săptămâni de la atacul Hamas care a ucis peste 1.400 de oameni, în special civili - există motive întemeiate să fie.

Asta deoarece armata israeliană (IDF) are în față un tip de război urban cu care nu s-a mai confruntat de aproape un deceniu, dar și pentru că ofensiva în sine urmărește un scop politic care rămâne neclar, dincolo de eliminarea oricum greu de realizat a Hamas.

Dincolo de luptele propriu-zise, rămân câteva întrebări esențiale, scrie New York Times. Ce se va întâmpla cu Gaza după încheierea războiului? După ce IDF va fi dezmembrat Hamas, dacă acest lucru se va întâmpla, cui va înmâna cheile teritoriului palestinian? Dacă Hamas nu va mai guverna Gaza, atunci cine o va face?

Pentru moment, oficialii israelieni spun că aceste întrebări nu reprezintă preocuparea lor imediată. Dar ele vor fi inevitabile, iar administrația lui Joe Biden a atras în mod repetat atenția asupra lor, presându-i pe partenerii israelieni să amâne asaltul.

„În realitate, nu există opțiuni bune pentru o ofensivă terestră israeliană în Gaza”, a scris într-o scurtă analiză Tom Beckett, general-locotenent în retragere din armata britanică și director executiv pentru Orientul Mijlociu al Institutului Internațional pentru Studii Strategice, un important think-tank.

„Indiferent de cât de mult succes va avea operațiunea de înfrângere a Hamas ca organizație militară, imperativul politic al Hamas și sprijinul populației pentru rezistență vor continua”, a scris el.

„Israelul fie reocupă Gaza pentru a o controla, fie, retrăgându-se după o ofensivă, cedează terenul oamenilor pentru care rezistența reprezintă existența”, a avertizat acesta.

„Chiar dacă este învinsă militar, Hamas nu poate fi neutralizată”

Contraamiralul Daniel Hagari, purtătorul de cuvânt al armatei israeliene, a declarat că armata „se concentrează asupra obiectivelor războiului, așa cum au fost definite de eșalonul politic: zdrobirea Hamas și eliminarea liderilor săi, după măcelul pe care l-au comis în ziua de Șabat”.

„Această organizație nu va conduce Gaza din punct de vedere militar și politic”, a asigurat el.

Dar cineva trebuie să conducă Gaza. Iar acesta este unul dintre punctele slabe ale strategiei israeliene, deoarece Hamas reprezintă o idee politică și religioasă, scrie New York Times.

„Chiar dacă este învinsă militar, Hamas nu poate fi neutralizată”, a subliniat Lina Khatib, directoare a Institutului pentru Orientul Mijlociu de la Universitatea SOAS din Londra. „Faptul că existența sau legitimitatea Hamas este legată de succesul său militar este fals. Aceasta poate fi învinsă militar și poate rămâne relevantă din punct de vedere politic”, a spus ea.

Pentru Lawrence Freedman, profesor emerit de studii de război la King's College din Londra, provocarea Israelului este aceea de „a-și alinia mijloacele militare cu scopurile politice”. Oricât de competentă ar fi o armată, a declarat el într-un interviu pentru New York Times, un obiectiv politic prea ambițios va duce la frustrare sau la eșec.

Exemplele sunt numeroase și includ victoriile militare americane din Irak și Afganistan în numele unor obiective politice ample și ambițioase, precum democratizarea și egalitatea de gen, care s-au soldat în cele din urmă cu un eșec.

Cuceririle ușoare s-au încheiat cu campanii lungi și sângeroase de contrainsurgență împotriva milițiilor locale și a luptătorilor islamiști radicali care cunoșteau teritoriul, trăiau printre civili și care nu respectau Convenția de la Geneva sau regulile războiului.

Iar guvernele instaurate de americani au avut nevoie de sume uriașe și constante de bani și sprijin militar occidental pentru a supraviețui.

Israelienii, a spus Freedman, profesorul de la King's College, riscă o soartă similară. „Și-au stabilit o ambiție care este extrem de greu de îndeplinit, deoarece chiar dacă dau o lovitură grea Hamas, nu pot opri regenerarea sa”, a spus el.

Fără o strategie politică clară, a mai spus Freedman, „este greu de văzut dacă acest lucru duce undeva”.

Schițele unui plan pentru Gaza

În august 2014, după un conflict serios între Israel și Hamas, unele idei despre viitorul Fâșiei Gaza au fost emise într-un document confidențial, obținut de New York Times. Documentul afirma, în mod precaut, că o revenire la situația de dinainte de conflict „va produce un nou război" și că Autoritatea Palestiniană este „prea slabă și divizată pentru a guverna”.

Cea mai bună soluție, sugera documentul, ar fi autorizarea forțelor ONU să controleze granițele din Gaza, în timp ce milițiile palestiniene sunt dizolvate și dezarmate, iar blocada israeliană și egipteană din Gaza este ridicată treptat.

Documentul din 2014 mai specula că Hamas va continua cel mai probabil să controleze Gaza, dar ar putea fi de acord să își modereze comportamentul în schimb.

Documentul sublinia, de asemenea, că actuala Organizație ONU pentru Supravegherea Armistițiului, misiunea de pace înființată în 1948, își păstrează mandatul legal de a patrula în Gaza, chiar dacă a plecat în 1996 de acolo, după acordurile de la Oslo.

În cadrul unui mandat reconfigurat, UNTSO ar putea atât să patruleze la granițele din Gaza, cât și să ajute la dezarmarea milițiilor, în timp ce un alt comitet internațional existent ar coordona ajutorul donatorilor.

Nouă ani mai târziu, scrie cotidianul american, documentul poate servi drept punct de plecare. Dacă Hamas și alte organizații similare sunt distruse în Gaza, așa cum a promis Israelul, UNTSO ar putea ajuta la menținerea păcii, ca un fel de forță de poliție suplimentară, în timp ce statutul și credibilitatea Autorității Palestiniene sunt cumva resuscitate.

Discuția din 2014 a fost reală, a declarat pentru New York Times Robert Serry, un diplomat olandez care a fost coordonator special al ONU pentru procesul de pace din Orientul Mijlociu. „Am sperat că Autoritatea Palestiniană ar putea fi adusă înapoi”, a spus el.

Deși acest lucru poate fi la fel de nerealist acum ca atunci, de fiecare dată „am permis ca situația să revină la status quo”, cu o încetare a focului fragilă și „aranjamente minime pentru a menține Gaza pe linia de plutire”, a spus Serry.

„Sper ca Israelul să învețe o lecție. Dacă vor continua să ignore problema palestiniană, aceasta va exploda din când în când, este doar o chestiune de timp”, a adăugat diplomatul olandez.

Modelul sirian

Israelul a mai încercat o dată să se debaraseze de responsabilitatea pentru Gaza și a eșuat. Răspunsul său politic la întrebarea cine va conduce Gaza s-a dovedit a fi eronat, scrie New York Times.

În 2005, când și-a retras toate trupele și cetățenii din Gaza, Israel a predat puterea Autorității Palestiniene a lui Mahmoud Abbas, instituția dominată de Fatah. Dar Fatah a pierdut alegerile legislative din anul următor în fața Hamas, iar în 2007, când Fatah a rupt un acord cu Hamas, Hamas a preluat toată puterea în Gaza într-un scurt și brutal război civil, care i-a divizat pe palestinieni nu doar teritorial, ci și politic.

În conflictul actual, Israelul va trebui să controleze ceea ce a mai rămas din Gaza și să păstreze forțele israeliene acolo până când o soluție politică de un anumit fel le va permite să plece, ceea ce va suprasolicita armata, mai ales dacă Hezbollah va deschide un al doilea front din sudul Libanului sau dacă va avea loc o creștere a violenței în Cisiordania ocupată între coloniștii israelieni și palestinieni.

Dacă centrele urbane din Gaza sunt distruse și operațiunile terestre duc la strămutarea unei mari părți a populației, va fi mai ușor pentru armata israeliană să controleze Gaza fără a o ocupa în totalitate, a declarat Khatib, experta de la SOAS.

„Este o tactică de război folosită de alte regimuri din Orientul Mijlociu”, a spus ea, oferind exemplul președintelui Bashar al-Assad din Siria și al tacticilor sângeroase împotriva oponenților săi.

Beckett, scrie New York Times, generalul britanic în retragere, a avut o opinie similară.

„Brutalitatea poate reduce numărul (de militari) necesari pentru o contrainsurgență”, a scris el, citând momentul din 1982 în care Hafez al-Assad, fostul lider sirian, a zdrobit rezistența la Hama. Fiul său, „Bashar Assad, susținut de Rusia, a aplicat brutalitatea fără discernământ pe tot parcursul războiului civil sirian”, a adăugat el.

Dar timpul Israelului este limitat.

Calculele israeliene

În timp ce lumea este îngrozită de crimele comise de teroriști și probabil va acorda Israelului mai mult timp decât în trecut pentru a învinge Hamas, există deja apeluri pentru ca Israelul să respecte Convenția de la Geneva și regulile războiului, inclusiv din partea președintelui Joe Biden și a secretarului de stat Antony Blinken.

Moartea civililor palestinieni va determina, așa cum s-a întâmplat întotdeauna, o presiune semnificativă asupra Israelului pentru a negocia o încetare a focului, presiune care ar putea deveni greu de suportat, chiar înainte ca Israelul să își atingă obiectivul militar declarat.

Israelul încearcă deja să își pregătească susținătorii din întreaga lume, și în special din Statele Unite, pentru a rezista acestui tip de presiune pentru a opri operațiunea înainte ca Hamas să fie dezmembrat.

Locotenent-colonelul Jonathan Conricus, un purtător de cuvânt al armatei israeliene, a îndemnat recent American Israel Public Affairs Committee, un grup de lobby pro-Israel cu sediul la Washington, să rămână alături de Israel, indiferent de critici.

„Chiar și atunci când lucrurile se vor înrăutăți și scenele din Gaza vor fi greu de digerat - nu la fel de greu ca cele care au ieșit din kibuțurile Be'eri și Kfar Aza, dar vor fi greu de digerat - atunci vom avea nevoie de sprijinul oricui iubește libertatea și vrea să lupte pentru ceea ce este corect”, a declarat Conricus.

În trecut, a spus el, după „o mică fereastră de legitimitate și sprijin internațional”, opinia publică s-a schimbat „și Israelul a fost forțat de țările puternice din întreaga lume să își limiteze mișcările”.

„Am văzut acest lucru și, din păcate, cu asta ne-am confruntat în trecut. De data aceasta, lucrurile trebuie să fie diferite”, a adăugat el.