Cravata galbenă: o cronică muzicală și o sociologie istorică

Am revăzut, în seara de 1 decembrie, filmul Cravata galbenă. Am fost încântat să constat că, la o lună de la premiera de gală (care a avut loc pe 1 noiembrie, la Sala Palatului), cinematografele bucureștene sunt arhipline. Este un semnal excepțional de important pentru cultura română și extrem de încurajator pentru destinul unor tineri cărora Cravata galbenă le poate schima viața. Sunt convins că există adolescenți care se vor simți inspirați de acest film, de aceea este esențial să fie promovat și vizionat. Cred că este unul dintre cele mai bune lucruri care s-au întâmplat – ca fenomen de masă – în cultura română, în perioada postdecembristă.

Când vorbesc de tineri, am trecut cu vederea ronțăitul zgomotos al tonelor de floricele, foșnetul perpetuu produs de desțiplatul ciocolatelor și soneriile telefoanelor mobile lăsate deschise într-o sală de cinematograf în care rulează un film european de artă. Toate aceste comportamente petrecându-se, în mod evident, c...