„Cu Doamne, Doamne voi petrece Sărbătorile”

Pentru mulți dintre noi, perioada Sărbătorilor este un moment încărcat cu magie și un prilej de bucurie și reîntâlnire cu cei dragi. Însă, pentru sute de mii dintre seniorii din România, Sărbătorile de iarnă aduc în sufletele lor nu doar bucurie, ci și o doză de nostalgie, dar, mai ales, puternica apăsare a singurătății. Prin poveștile doamnelor Tanța, Maria și Adriana, trei voci ale vârstei înțelepciunii de 73, 83, respectiv 82 de ani, aflăm cum tradițiile și bucuriile copilăriei trăite de Sărbători au lăsat amprente puternice în sufletele lor. Dar aflăm și cum se confruntă cu singurătatea în ultima etapă a vieții.

Acestea sunt doar trei dintre cei 250 de seniori care au găsit anul acesta alinare sentimentului de singurătate prin serviciul de reapelare săptămânală din cadrul programului Telefonul Vârstnicului – 0800 460 001, o linie telefonică gratuită, confidențială și națională dedicată seniorilor, operată de Fundația Regală Margareta a României. Vârstnicii singuri sunt apelați în mod regulat de către asistenții sociali sau de voluntarii instruiți și oferă un partener constant de conversație vârstnicilor afectați de singurătate, împlinind astfel nevoia lor de socializare.

Doamna Tanta are 73 de ani și locuiește singură într-o localitate din Buzău. A sunat prima dată la Telefonul Vârstnicului în 2020. Este beneficiar al serviciului de reapelare săptămânală, iar din 2021 vorbește în fiecare joi cu Andreea Vasile, asistent social. Petrece singură Sărbătorile de mulți ani, auzise despre programul de socializare și a sunat cu gândul să mai stea de vorbă cu cineva, căci resimțea puternic singurătatea.

Doamna Maria are 83 de ani și este din Pitești. Și-a făcut curaj și a sunat la Telefonul Vârstnicului în octombrie 2019. Este beneficiar al serviciului de reapelare săptămânală din același an, iar din mai 2021 vorbește în fiecare joi cu Cristina Ciupercă, asistent social și vocea care îi răspunde cu suflet.

Doamna Adriana are 82 de ani și își duce zilele singură într-o comună din județul Argeș. A sunat prima dată la Telefonul Vârstnicului în februarie 2016, este în programul de socializare tot de atunci, iar cu Alina Albu, asistent social în cadrul programului, vorbește în fiecare miercuri.

Cele trei vârstnice au fost provocate de către Andreea, Cristina și Alina, în una dintre discuțiile săptămânale, la a depăna amintiri legate de Sărbătorile de iarnă din copilărie și tinerețe, dar și la a povesti cum trăiesc aceste momente acum, la vârsta a treia. ”Este o bucurie să am cu cine depăna amintiri. Este greu pentru cei în vârstă, care nu mai au pe nimeni. Voi sunteți pe lângă noi, chiar dacă nu fizic,  suntem împreună pe fir și e un lucru mare pentru noi”, a mărturisit, vădit emoționată, doamna Maria.

Întrebate cum erau Sărbătorile de iarnă în copilărie, cum arătau mesele, care le sunt cele mai frumoase amintiri din acea vreme, vocea li s-a înmuiat, iar amintirile au năvălit. Chiar dacă resursele erau limitate, uneori Moș Crăciun neputându-le aduce nimic sub brad, atmosfera caldă și tradițiile familiei făceau această sărbătoare specială și un prilej de reală bucurie. Își amintesc de momentele petrecute alături de frați, părinți și bunici, contribuind la pregătirea bunătăților și simțindu-se împlinite de atmosfera feerică dată de obiceiurile locului și ale timpului.

”Când se apropie Sărbătorile îmi vine mirosul de părinți în casă, simt că miroase a mama și a tata. Așa de puternic ne rămâne în suflet, în corp, amintirea părinților”, spune doamna Tanța, reflectând asupra vremurilor în care mama și tata îi erau aproape, mama pregătea, în seara de Ajun, pe plita sobei, scutecele lui Iisus, acele turte subțiri însiropate cu miere, miez de nucă și puțină scorțișoară, iar copilăria ei era îmbogățită cu mere, bomboane și bucuria colindelor. Până în 2015, împodobea bradul în fiecare an, punând în el de toate, inclusiv bomboane și covrigei, pentru a păstra tradiția din moși strămoși. Din 2016, când a murit soțul și a rămas de una singură, scoate din lada cu decorațiuni doar două șiraguri de beteală cu care îmbracă două ghivece de flori: ”Măcar atât. Când pune singurătatea mâna pe tine, nu-ți mai vine să faci multe. Dar îmi fac singură curaj. De felul meu sunt o optimistă și nu prea m-am lăsat îndoită de câte un val al vieții, ci m-am ridicat singură și am pornit mai departe. Însă nu mai am aceeași putere.”

Pentru doamna Adriana, bradul de Crăciun era bucuria cea mare. Iar în Ajunul Crăciunului, era și colindul și ”tare îmi mai plăceau colindele. Pe mine mă învățase tata colinda Bună dimineața la Moș Ajun și, înotând prin nămeții de 1 metru, mă duceam cu atâta bucurie să o colind oamenilor.” În depănarea amintirilor și a bucuriei trăită de Sărbătorile copilăriei, doamna Adriana continuă: ”Masa de Crăciun era bogată. Mama făcea cozonac, gogoși; aveam smântână și unt bun. Și cu untul acela, cu ouă din curtea noastră, lapte și făină, din grâul cultivat de către părinți, mama făcea de toate.”

Aroma de caltaboș fierbând pe plită și șirurile de covrigi primiți la colindat își găsesc rezonanță în inima doamnei Maria și provoacă un zâmbet melancolic. Își amintește cu căldură de momentul în care a avut primul brad, în casa ei, puțin după nașterea primului copil. Brăduțul și-a găsit locul în inimile lor, aducând bucurie și speranță în fiecare an. Astăzi, chiar dacă este singură, doamna Maria continuă să împodobească bradul, de nici 1 m înălțime, cu aceeași dragoste și speranță. La fel de bine cum continuă să pregătească, din puținul pe care îl are, pentru a oferi altora mai năpăstuiți de viață: „Fac răcituri, fac de toate, dar pentru mine fac puțin, ceea ce fac este mai mult pentru a dărui. Asta este bucuria mea, să dau. Am fost și la biserică și am dat câțiva bănuți și câteva produse pentru a fi făcute pachete copiilor orfani. Bucuria mea acum vine din ceea ce dăruiesc. Din puținul meu ofer și celuilalt care are și mai puțin decât mine. Merg pe principiul: eu sunt amărâtă, dar altul este mai sărman ca mine.”

Cu toate acestea, pe măsură ce trec anii, tradițiile pierd din strălucire, iar bucuriile simple devin din ce în ce mai rare. „Nu poți să îți imaginezi bucuria noastră când ne făcea mama din șervete din cânepă trăistuțe cu care mergeam la colindat. Seara, la colind, încălțam cizme de cauciuc, căci străzile erau pavate cu noroi (râde cu poftă), dar era o plăcere să mergem prin noroaiele alea, și tare ne bucuram de ceea ce ne ofereau oamenii. Copiii de azi nu mai au bucuria pe care o aveam noi”, remarcă doamna Maria cu un sentiment de regret și cu o viață bogată în amintiri. „Vor doar bani…nu mai vor covrigi, nu mai vor portocale, nu mai vor bomboane. Și când văd toate acestea am o oarecare amărăciune în suflet. Am rămas cu gândul la acele vremuri. Și nu e pentru că sunt înapoiată, nu, căci m-am acomodat noutăților, știu să mă descurc în orice situație și cu noul, și cu vechiul, dar îmi pare rău că a dispărut bucuria aia, a Sărbătorilor.„ În vremea ei, generozitatea oamenilor ieșiți la porți cu coșurile pline de nuci, covrigi și mere, precum și lumina felinarelor de pe străzi creau o atmosferă de basm, iar fiecare colindător pleca cu mâinile pline de daruri.

Cât despre ceea ce ar dori să le aducă aceste Sărbători, cu sinceritate și nostalgie, doamna Tanța recunoaște: „Sunt singură singurică, dar nu înseamnă că nu îl aștept și eu pe Moș Crăciun. Așadar, îmi doresc 1 kg de banane și o ciocolată. Îmi mai doresc să aducă multă liniște sufletească, care mi-a lipsit și îmi lipsește, și sănătate. Aș dori să îmi ia singurătatea, dar, dacă o ia de la mine, o va duce la altcineva și ar însemna sa fiu o egoistă. Sunt mulțumită așa cum sunt acum.”

Pentru doamna Maria, dorințele din această perioadă sunt spuse cu atâta smerenie: ”Dumnezeu m-a lăsat cu sufletul ăsta care întotdeauna s-a bucurat de puțin. La vârsta mea îmi doresc doar liniște sufletească, pace sufletească, iar lui Moș Crăciun i-aș cere să mă pot duce să-mi clătesc ochii și mintea cu ceva frumos.”

”Aș cere să am răbdare, să pot duce sacul din cârcă, cu greutățile inerente ale vârstei și să simt îmbrățișarea Maicii Domnului în permanență”, este ceea ce își dorește doamna Adriana.

Celor trei doamne le lipsește acea bucurie autentică și simt că tradițiile se pierd treptat, odată cu trecerea generațiilor. Doamna Maria subliniază importanța păstrării acestora: „Mi-ar plăcea să păstrăm tradițiile, altfel o să moară odată cu generația mea.”

Pe lângă nostalgia tradițiilor pierdute, seniorii se confruntă cu singurătatea. „Cu Doamne, Doamne, voi petrece Sărbătorile. Sunt singură și la propriu, și la figurat. La mine se așterne o pustietate după ce pleacă copiii care mă colindă sau mă urează de Anul Nou. Se așterne singurătatea, durerea puternică pentru mine, căci iar mă răscolesc amintirile. Intru în casă nu e nimeni, ies afară nu e nimic, vine seara și e așa o noapte lungă și nesuferită. Nu sunt supărată pe mine. Este o etapă a vieții mele, este ultima etapă„, mărturisește doamna Tanța.

În schimb, optimismul doamnei Maria nu este umbrit de singurătatea pe care o simte. ”Deși sunt singură, niciodată nu mă simt singură. Sunt cu Dumnezeu. Cine o să-mi deschidă ușa este binevenit, cine nu poate să mi-o deschidă, asta este, rămâne închisă„, spune ea cu încredere.

Iar doamna Adriana, în doar câteva cuvinte, redă tot universul care o mai înconjoară: ”Sunt singură. Mi-e dor de ai mei. Pe unii îi văd odată pe an…”

Seniorii au nevoie de suport în menținerea bunăstării emoționale. Chiar dacă singurătatea le apasă pe cele trei doamne în fiecare minut al zilei, faptul că există cineva care se gândește la ele și le sună în fiecare săptămână, la aceeași oră pentru a le asculta problemele, a le întreba ce mai fac și a povesti pe diverse teme, le aduce un zâmbet, o stare sufletească mai bună și certitudinea că nu sunt singure pe lume. Implicarea celor trei doamne în programul Telefonul Vârstnicului, derulat de Fundația Regală Margareta a României, a oferit șansa la o schimbare semnificativă în viața lor.

”Proiectul Telefonul Vârstnicului este legătura cu realitatea. Iar firul acesta nevăzut este ca o ancoră, care ne ține aproape”, ne spune doamna Adriana.

”Îmi aduce în primul rând bucuria că te aud pe tine, Cristina. Este ziua bucuriei, când stau de vorbă cu cineva. Chiar dacă nu te cunosc, vocea pentru mine contează foarte mult, iar vocea ta mi-a spus că ești un suflet frumos și abia aștept ziua de joi, să vorbesc cu tine. Celui care a avut ideea aceasta, de a sta de vorbă cu noi, bătrânii, Dumnezeu să îi dea sănătate și să nu îmbătrânească sufletește niciodată”, adaugă doamna Maria.

”Aștept telefonul săptămânal, care vine de la Andreea, ca pe o rază de soare. Este o bucurie imensă în sufletul meu, pentru că sunt zile când nu vorbesc cu nimeni, sunt zile când nu vine nimeni pe la mine. Vecinii mei sunt cu familiile lor, toți au casele pline. Eu sunt singură. Convorbirea cu Andreea îmi umple sufletul”, mărturisește doamna Tanța.

Chiar dacă amintirile dureroase sau solitudinea le atinge pe aceste doamne, ele rămân exemple de forță și înțelepciune, transmițând lecții de viață pentru tineri. Prin cuvintele lor, ne îndeamnă să ne păstrăm respectul pentru tradiții, să fim atenți la cei în vârstă și să apreciem bucuriile simple. Într-o lume plină de agitație, ele ne reamintesc de importanța umanității, compasiunii și conexiunii dintre generații.

Așadar, în această perioadă festivă, privim cu recunoștință către seniorii noștri, cei care ne-au construit viitorul, au păstrat tradiții și au înfruntat viața cu optimism. Este foarte important să încercăm să aducem, fiecare după posibilități, bucurie în sufletele lor, în casele lor goale, amintindu-ne că Sărbătorile înseamnă, în primul rând, să fim împreună. Important este să credem că ceea ce ne aduce împreună este mult mai important decât ceea ce ne desparte.

Fundația Regală Margareta a României include în programele sociale 4.000-5.000 de vârstnici în fiecare an, prin proiecte proprii – Telefonul Vârstnicului – 0800 460 001, Fondul pentru Vârstnici, Centrele Generații – sau finanțarea de servicii sociale în comunități din întreaga țară, oferind sprijin practic, emoțional sau material. Oricine poate susține nevoile seniorilor, având la dispoziție mecanisme simple:

• prin SMS cu textul SINGUR la 8844 pentru a dona 2 Euro lunar
• donație online, unică sau lunară, prin https://www.frmr.ro/donationline/.
• sponsorizare 20% din impozitul pe profit până la 31 decembrie 2023 prin https://sponsorizez.ro/

The post „Cu Doamne, Doamne voi petrece Sărbătorile” appeared first on Cotidianul RO.