Cum arăta Moș Crăciun în prima revistă românească longevivă dedicată copiilor, acum 99 de ani. Aducea „păpuși care vorbesc”

Cu haine mai sărăcăcioase decât compleul alb-roșu consacrat ulterior, personajul Moș Crăciun apare în primul număr de sărbători al revistei „Dimineața Copiilor”, fondată în 1924. Aceasta a rezistat 14 ani, cât nu o făcuseră precedentele proiecte. Cum era văzut Moșul acum un secol, prin paginile de ziar scanate în biblioteca digitală Arcanum?

Cuvântul Crăciun apare încă din primele ziare românești din prima parte a secolului al XIX-lea, când în publicații ori documente era încă folosit alfabetul chirilic.

Însă personajul Moș Crăciun cunoaște consacrarea scrisă abia în a doua jumătate a anilor 1800, când ziarele românești îi dedică inclusiv poezii. 

Libertatea a studiat o scurtă cronologie a personajului în ziarele de până după cel de-Al Doilea Război Mondial, când comunismul a scăzut apariția sa în oficioasele de partid. Ziarul le-a consultat folosind biblioteca digitală Arcanum.

Ce poezii i se dedicau în „Familia” din 1886? Pletele nu îi erau dalbe, ci doar albe, iar printre cadouri se numărau păpuși și fructe.

„Moș Crăciun cu plete albe și cu barba de zăpadă / A sosit să ne aducă fel de fel de jucării / Eu am fost cuminte, dragă, mie o să-mi aduci o ladă / Plină cu păpuși frumoașe și cu mere aurii”.

Poezia se intitulează chiar „Moș Crăciun” și e semnată de Carol Scrob, poetul care a semnat primele versuri pentru „Valurile Dunării”, muzica lui Ioan (Iosif) Ivanovici.

„Păpușica mea vorbia”

Folosit în reclame de sărbători, Moșul devine o constantă în revistele pentru copii de acum un secol.

Prima revistă longevivă, care a apărut timp de 14 ani, a fost „Dimineața Copiilor”. Într-un articol Adevărul, criticul de benzi desenate Dodo Niță explică faptul că au existat, în trecut, și alte proiecte asemănătoare, care însă au dispărut repede.

„Dimineața Copiilor” a durat. Și l-a pomenit pe Moș Crăciun încă din primul număr. În care o fată primește de la acesta o păpușă care spune „ma-ma”.

„(...) mă făcea să stau pe gânduri: păpușica mea vorbia. Dacă apăsam ușurel cu degetul pe pieptul ei, păpușica zicea lămurit: ma-ma, întocmai ca un copil adevărat. Multe lucruri pricep și eu, dar asta n-am priceput-o deloc. Ce avea păpușica mea, acolo în piept, de zicea: ma-ma?”, se întreabă copila din schiță.

Era vorba de o cutie muzicală. Anul este 1924, textul este apărut pe 2 martie.

Moșul albastru

Pe 28 decembrie 1924 apare și prima ilustrație mare, pe o pagină, cu Moș Crăciun. E un bătrân care seamănă cumva cu personajul cunoscut azi, însă diferă hainele - albastre, față de compleul alb-roșu de acum.

Însă nu îi lipsește sacul cu jucării sau căciula (fără moț).

În altă pagină din același număr festiv, poeziile sunt însoțite de alte mici schițe în creion. Imaginea lui Moș Crăciun este asemănătoare (foto jos).

În fine, ilustrația unei povești despre Moș Crăciun traduse din limba germană îl prezintă pe acesta cu capul neacoperit.

În alb și roșu, în revista „Veselia de Crăciun”

Tot din 1924 apare și o revistă ilustrată în care imaginea Moșului este cea mai apropiată de cea regăsită azi în orice clișeu.

Cea cu bătrânul îmbrăcat în haine roșii. Mai întâi, în numărul festiv de la începutul anului, aducând daruri. Cu titlul „alte vremuri, alți sfinți” și explicația „Moș Crăciun: Ce să mai dau jucării la copii! Astăzi, decât să pui ceva în ghetele săracilor mai bine le aduci altele noi în loc”. Pe sacul său scrie „cadouri practice”.

În ilustrația celuilalt număr de Crăciun, același moș în alb și în roșu se află sub brad. Sigur, alături de oameni politici și personalități ale epocii interbelice.