Cum justifică CJ Iași lucrările de reabilitare a Bojdeucii lui Creangă, despre care oamenii spun că s-a transformat într-o „pensiune cu puține margarete”. Reacția unui istoric ieșean

Un val de critici a lovit din nou proiectul Bojdeucii lui Creangă, din cartierul Țicău, Iași, după ce președintele Consiliului Județean Iași, Costel Alexe, a făcut o vizită informală pe șantier și a publicat o serie de fotografii pe Internet. Libertatea a vorbit cu constructorul, care a explicat proiectul, cu reprezentanți ai comunității culturale din Iași, dar și cu istoricul ieșean Dorin Dobrincu despre o reabilitare care a stârnit revoltă în online-ul românesc.

După apariția fotografiilor cu „modernizarea” Bojdeucii lui Creangă, mai multe voci din spațiul public, pe rețelele sociale, au criticat faptul că locul arată prea modern, au acuzat că s-a pus tablă pe acoperiș, parchet și geamuri termopan, încălzire în pereți și „chiar un ciubăr”.
„Arată că o pensiune cu puține margarete”, „Cum să faci din Bojdeuca lui Ion Creangă o casă modernă??”, „e un kitsch absolut jalnic”, „o casă de vacanță de pe AirBnb” sunt câteva dintre opiniile oamenilor care au văzut pozele cu casa reabilitată a scriitorului.
Directorul tehnic spune, pentru ziar, că nu există termpoane, sticla e de la 1800, și „nu vorbim despre vreun parchet”. Podeaua a fost păstrată aproape integral.

Dar care este realitatea din teren? Momentan singurii care au avut acces, până la acest moment, la Bojdeuca lui Creangă reabilitată sunt cei care s-au ocupat de lucrări.

Libertatea a întrebat mai multe persoane implicate în procesul recepției lucrărilor făcute la Bojdeucă, care lucrează în structurile Consiliului Județean Iași, dar și în zona culturală, despre criticile aduse în special de internauți. 

Cum arăta bojdeuca în 1935. Foto: Ed. Libr SOCEC - Iași

Surprinși de valul de critici

Lucrările au respectat, din punctul lor de vedere, nu doar proiectul original, ci și felul în care arăta Bojdeuca în ultimii 50 de ani, de când au fost realizate ultimele intervenții asupra ei.

„Lucrările urmează să fie recepționate, sunt niște aspecte care trebuie discutate cu constructorul, dar în mare lucrarea arată ca o versiune mai îmbunătățită și consolidată a construcției ce exista acolo. Sigur, arată a nou, și probabil de aici problema oamenilor de a asocia ideea de «bordei» cu o clădire renovată. Dar, după ce va crește vegetația în jurul clădirii și se va așeza o patină pe structurile exterioare, va arăta la fel”, a explicat un reprezentant al comunității culturale din cadrul CJ Iași pentru Libertatea. 

Nici vorbă de parchet, termopane sau tablă pe casă - dușumeaua a fost păstrată cred că aproape toată, cea veche, inclusiv geamurile sunt din 1800, iar pe casă este șindrilă.

Reprezentant al comunității culturale din cadrul CJ Iași:

Istoricul reabilităii Bojdeucii

„Ziarul de Iași” a publicat azi istoricul proiectului de renovare a Bojdeucii, inițiat acum 7 ani și avizat de mai multe ori în comisiile de rigoare. Primul muzeu memorial din România, inițiat în 1918, a fost renovat de două ori până la lucrările actuale: după Al Doilea Război Mondial și după cutremurul din 1977 (în 1985).

Lucrarea de reabilitare a întregului complex Ion Creangă, care conține Bojdeuca, o clădire expozițională ridicată înainte de revoluție, ce a fost renovată din temelii, gardul împrejmuitor și curtea interioară au fost executate de firma Iașicon, contractul fiind semnat pentru 2,68 milioane de lei, fără TVA.

Cum arăta bojdeuca în 1940. Foto: Oficiul Presei din Cluj

Cum se apără compania care a făcut lucrările 

Gheorghe Băean, directorul tehnic al companiei Iașicon, care a câștigat licitația de renovare a Bojdeucii, neagă acuzațiile de „modernism forțat” care au fost lansate în spațiul public. Acesta a spus, pentru Libertatea, că s-a încercat, de la proiectare la execuție, păstrarea a cât mai multe elemente din construcția originală. 

Conform explicațiilor acestuia, dar și a devizului de lucrări efectuate, podeaua a fost păstrată aproape în totalitate, fiind doar reabilitată și conservată, la fel și tavanul, unde nu a existat nicio intervenție. Geamurile de la intrare sunt sticla originală din anii 1800, fiindcă acolo nu a putut fi salvată sticla, a fost înlocuită cu alta, similară, din aceeași perioadă, pe care compania o deținea în arhivă de la alte lucrări de conservare efectuate, explică directorul tehnic.

Podeaua „ca de parchet” și „geamurile termopan” au fost două dintre cele mai des întâlnite acuzații de modernism în procesul de reabilitare din mediul online.

„S-a păstrat tavanul integral, a fost curățat manual totul. Dușumeaua la fel, a fost tratată și conservată, mai puțin 7-8%, într-o parte, unde a fost afectată de apă, era putredă și a trebuit înlocuită. Și partea din sticlă e originală și cea pe care nu am putut-o salva sau care nu era din perioada respectivă a fost înlocuită cu sticlă similară, din anii 1800. Când lucrăm la clădiri vechi, cu acordul proprietarilor, păstrăm alte elemente precum sticla foarte veche – de aceea am avut «stocuri». Cum să vorbim de geamuri termopan, când sticla e din 1800”, a spus ing. Gheorghe Băean.

Acoperișul a fost schimbat integral, dedesubt realizându-se o izolație, explică proiectantul, care nu se vede din exterior, dar care să ofere un coeficient de izolare pentru cele două camere ale construcției.

Consolidarea versantului

Au fost turnați 18 piloni de beton în fața clădirii și 10 în spate, de 14 metri adâncime, pentru a opri terenul, dar a lăsa apa să curgă, explică inginerul. A fost cea mai anevoioasă muncă în procesul de consolidare, precizează Gheorghe Băean, fiindcă versantul pe care este așezată Bojdeuca alunecă încet la vale.

„Imaginați-vă un pătrat cu grinzile respective care urcă până la cota 0, ca să nu se mai deformeze și să apară fisuri. A fost extrem de greu, lumea poate spune că nu am făcut nimic, dar a fost extrem de riscant și pentru noi”, a mai spus acesta.

Controversa sistemului de încălzire în pereți: „voiați să punem calorifere?”

Unul dintre detaliile care a stârnit controversă de când a fost anunțat public, și despre care Libertatea a scris încă din februarie, este sistemul de încălzire din pereții Bojdeucii. Inginerul a explicat că decizia a venit de la arhitectul care a proiectat modificările.

Bojdeuca lui Ion Creangă are sistem de încălzire prin pereți

„Căldura respectivă nu o simți radiind, e un sistem care creează ambient și este o practică des întâlnită în muzeele din Europa. Dacă nu, cu ce am fi încălzit iarna, că este totuși un muzeu? Cu lemne? Am fi pus calorifere, care s-ar fi văzut peste tot? Astfel este o chestiune discretă, care are o rezistență foarte bună. Oamenii au libertatea să vorbească, nu putem să îi acuzăm, dar să vină și să vadă lucrările când va fi deschis muzeul”, a mai spus Băean.  

„Nu mai reflectă spiritul epocii și condiția pe care o avea Creangă”

Libertatea a vorbit cu istoricul ieșean Dorin Dobrincu, care a explicat că, din punctul său de vedere, un proiect care să fi scos cu adevărat în evidență spiritul și moștenirea lui Ion Creangă ar fi presupus practic reconstruirea Bojdeucii de la zero. Asta pentru că în renovările anterioare, din anii ’40 și ’80, clădirea a fost transformată, a fost betonată și cu modernizarea din prezent nu mai reflectă spiritul epocii și condiția pe care o avea Creangă, „care a reușit să își depășească condiția și clasa doar prin educație, nu prin situația sa economică”.

Dorin Dobrincu. Foto: Facebook

„Sunt multe restaurări făcut în țară, în ultimii 10 – 15 ani, de când sunt bani europeni, care se fac cu beton. Vedeți în Ardeal, unde urmele medievale sunt numeroase, găsim cetăți restaurate cu betoane, iar unele arată ca adevărate case de vacanță. Iar betonul nu exista în Evul Mediu, este o invenție recent. Asta se întâmplă din păcate în multe locuri, oamenii sunt furați și se produce o mistificare a trecutului”, a explicat istoricul Dorin Dobrincu pentru Libertatea.

El spune că ar încadra rezultatul de la Bojdeucă în zona kitschului, pentru că felul în care arată construcția acum, indiferent de elementele conservate în lucrările de reabilitare, nu mai aduce cu casa în care s-a născut scriitorul.

Istoric ieșean: „trebuia să o dărâmi și să faci de la capăt”

„Eu m-am născut într-o astfel de casă, bătrânii foloseau termenul de bujdă – case pe vălătuci, adaptate perfect pentru zona de dealuri, care erau bune atât timp cât nu lăsai să se infiltreze apa. Pereții sunt construiți din pari de lemn groși ca piciorul și nuiele groase cât brațul, împletite, și cu lut adăugat prin sistemul bulgăririi. La Bojdeucă s-a mers cu restaurarea din rău în mai rău, de-a lungul anilor putem vorbi de contrafacerea monumentelor istorice. Este o zonă de kitsch, considerăm că vrem să fie frumos, e această jenă că venim dintre opincari, dar rezultatele mistifică o realitate – cine se duce acolo spune că e casa unei persoane cu bani”, a completat Dorin Dobrincu.

Bojdeuca lui Creangă, lemne și lut (sursa: ziaruldeiasi.ro)

El a menționat un proiect similar din Darabani, județul Botoșani, unde prima școală sătească întreținută din bani publici din Moldova, construită în 1842, va fi refăcută integral folosind materialele și tehnicile originale, tocmai pentru a reconstitui o bucată din istorie.  

„O formă de mistificare a realității”

„Da, aceasta era soluția optimă, să dărâmi dacă e nevoie casa așa cum a ajuns de acum, cu renovările făcute de-a lungul anilor, și să o refaci de la zero. Creangă a stat într-o astfel de casă fiindcă atât își putea permite, era o casă moldovenească din zona colinară. Dacă vin acum la Iași o mulțime de oameni fără educație istorică sau care abia și-o formează, coboară din BMW la poartă, totul e betonat, e o terasă de parcă ești în Alpi, la incași, și când vezi Bojdeuca parcă ai spune că mi-ar plăcea și mie o astfel de casă de vacanță. Este o formă de mistificare a realității”, a punctat istoricul. 

Muzeul urmează să fie deschis publicului în a doua parte a lunii decembrie, după ce va fi preluat în gestiune de Muzeul Național al Literaturii Române, filiala Iași.