Există foarte puține referințe la pierderea severă a memoriei în literatura medicală din Grecia Antică și Roma Antică, ceea ce sugerează că o astfel de afecțiune era rar întâlnită în acele timpuri, poate chiar inexistentă. Un studiu recent asupra demenței a examinat lucrările din urmă cu 2.000-2.500 de ani, în perioada filosofului grec Aristotel, a lui Galenus (considerat primul mare medic al Antichității) și a filozofului roman Cicero.
Grecii antici au recunoscut că, pe măsură ce îmbătrânim, pot apărea dificultăți legate de memorie, pe care astăzi le-am eticheta drept „dificultăți cognitive ușoare”. Totuși, nu există dovezi solide care să ateste existența unei pierderi semnificative de memorie, a incapacității de a vorbi sau de a judeca, asociate cu Alzheimer sau alte forme de demență, așa cum se confruntă milioane de oameni în prezent.
Drept urmare, profesorul gerontolog Caleb Finch, de la Universitatea California de Sud, susține că demența este o boală modernă, confor...