De ce Tudor Chirilă nu se căsătorește cu Iulia Mîzgan, mama copiilor lui: „Cred că ar trebui să ne preocupe mai mult respectul și iubirea”

Tudor Chirilă e antrenor la „Vocea României”, emisiunea difuzată la Pro TV. De-a lungul anilor, el a vorbit des despre cariera lui și mai puțin despre viața personală. Totul până acum, când a mărturisit de ce nu se căsătorește cu Iulia Mîzgan, mama copiilor lui.

Tudor Chirilă și Iulia Mîzgan trăiesc din anul 2012 o discretă poveste de iubire. Cei doi sunt și părinți, au împreună doi băieței, unul în vârstă de 8 ani și altul de 6 ani. Și în privința lor sunt foarte discreți, nu i-au expus public și nu au arătat imagini cu ei în mediul online.

Chiar dacă și-au întemeiat o familie, Tudor Chirilă și Iulia Mîzgan nu sunt căsătoriți și nici nu au de gând să facă marele pas, după cum a anunțat cântărețul într-un interviu pentru publicația Taifasuri. „Pentru mine nu, nu înțeleg de ce (căsătoria, n. red.) ar fi un subiect tabu. Nu mi se pare că este o instituție care mai aduce ceva important.

Tudor Chirilă: „Căsătoria nu poate garanta respect, nu poate garanta iubire nesfârșită”

Cred că ar trebui să ne preocupe mai mult respectul și iubirea. Căsătoria nu poate garanta respect, nu poate garanta iubire nesfârșită. Fiindcă ea a fost la bază un instrument social. Era un instrument social de care lumea, până la urmă, nu știu cât mai are nevoie. Nu cred că este obligatoriu să fii căsătorit ca să poți avea un parteneriat de-o viață, de exemplu.

Mai ales că acum este reglementat parteneriatul și prin faptul că dacă ai o relație de peste opt ani, partenerul tău începe să aibă aceleași drepturi și la un partaj, și la împărțirea lucrurilor, dacă e să ajungem aici, în zona aceasta mai mercantilă a despărțirilor.

Căsătoria și nunta, mai ales, care vor, chipurile, să fie un fel de start în viață. Masa de nuntă, restaurantul, salonul de nunți, trupa de cover-uri de la nuntă, DJ-ul, mâncarea, florile, toate astea sunt parte din spectacolul nunţii, consecinţă a căsătoriei la Starea Civilă. Genul acesta de evenimente nu ne plac nici mie, nici partenerei mele, iar aici ne-am potrivit”, a spus Tudor Chirilă, conform Fanatik.

Tudor Chirilă

Tudor Chirilă

Tudor Chirilă, despre copiii lui: „Încerc să îi cresc în spiritul valorilor pe care le-am primit și eu”

Referitor la felul în care își crește copiii, Tudor Chirilă spune: „Copiii mei îmi dau lecții în fiecare zi. Cred că toți copiii oferă lecții, dar trebuie să știi cumva să le accepți. Felul în care ei încep să privească lumea de foarte multe ori e o lecție și pentru noi, adulții. Încerc să îi cresc în spiritul valorilor pe care le-am primit și eu fără să fiu neapărat un tată excesiv de rigid și de sever. Dar încerc să impun niște limite și cred că fiecare copil are o anumită vârstă pentru a înțelege niște lucruri”, a mai zis artistul.

Și a continuat: „Trebuie să te comporți într-un fel cu un copil de 2 ani, într-un fel cu un copil de 4 ani, în alt fel cu un copil de 6 ani. De exemplu, unui copil de 2 ani e absolut OK să-i dai libertate totală, atâta vreme cât el nu poate înțelege conceptul de reguli.

Unui copil de 6 ani trebuie să-i instaurezi totuși niște rutine, să le aibă deja instalate – să-și facă patul, să se spele pe dinți de două ori pe zi, dimineața și seara, să înceapă ușor-ușor să aibă responsabilitatea temelor lui, să și le facă singur, să vorbească despre ele și să înțeleagă că în viață nu totul se obține cu un click pe telefon. Este foarte important. Și asta le explic copiilor mei în fiecare zi.

„Eu cred că acești copii trebuie încărcați progresiv cu responsabilități”

Orice ar vrea să facă, să fie medic ori actor, ziarist, bucătar sau tâmplar. Orice ar vrea să facă, trebuie să repete. Nu e obligatoriu să ai parte zilnic de divertisment care să-ți țină simțurile ocupate, treze. Este OK să te plictisești, este OK să ai o zi proastă, este OK să repeți și să faci ce nu-ți place, pentru că, la un moment dat, ajungi să faci ceea ce îți place. Orice vrei să fii în viață, trebuie să tragi o mie de cornere, ca Beckham în fiecare zi a copilăriei lui. El nu înțelegea de ce tatăl lui îl punea să execute cornere, dar a înțeles atunci când cornerele acelea au început să-i folosească și a devenit fotbalistul care a fost.

Toate lucrurile acestea vin gradat și atunci e un timp pentru fiecare lucru și eu cred că acești copii trebuie încărcați progresiv cu responsabilități. Nu trebuie să așteptăm de la un copil de 2 ani ceea ce așteptăm de la unul de 4 ani. Sau de la unul de 4 ce așteptăm de la un copil de 6 ani. Mai ales că progresele lor sunt halucinante de la o lună la alta”.