Demisia lui Iohannis nu e știre. Combustibilul lui Georgescu: nămolul de hazna. Cazul „supermarket”

A demisionat Iohannis. E acel nene care n-a dat un interviu 10 ani, care a fost protejat de justiție și servicii în fața propriului trecut, acela în care îi plăcea să ia chirii pe case care nu-i aparțineau. E acel nene care se plimba cu BMW-ul dat de prieteni contra servicii lobbystice.

De ce ar fi o știre că și-a dat demisia un om care s-a aflat într-o demisie permanentă? Nu că aș fi vrut un „jucător” precum Băsescu. Dar Iohannis a jucat mult mai dur, fără să dea prea mult din gură. Justiția i-a închis opozanții înainte de alegeri (vezi Dragnea și vezi ce motiv i-au găsit! – asta deși puteai să-i găsești o problemă liderului PSD numai când îl întrebai de unde are atâția bani). Iohannis a cedat puterea contra confortului, trupe de profitori au tropăit prin jurul lui și au luat bani și funcții, el însuși a ținut-o într-o petrecere cu mici întreruperi de un populism grețos – vezi folosirea tragediei Colectiv în interes politic.   

Presa l-a menajat în peste 90%...