Drama de la Odorheiu Secuiesc și cumpărarea posturilor de televiziune de către partide

Într-o țară în care presa ajunge să trădeze publicul, oamenii obișnuiți sunt cei care plătesc prețul. Ce scrie Süddeutsche Zeitung, cel mai mare ziar din sudul Germaniei. 

Clădirea unui internat s-a prăbușit luni, 18 decembrie 2023, în Odorheiu Secuiesc. Un elev prins sub dărâmături a murit și trei fete au fost rănite. Una dintre victime este în stare critică. 

Este doar cel mai recent și, probabil, nu ultimul dintr-o serie de evenimente tragice în care mor oameni nevinovați în clădiri civile, pe șantiere civile, în spitale civile.

Spunem „civil” pentru că România nu este în război, însă uneori imaginile care străbat societatea noastră seamănă cu secvențele de pe front, cum a comentat în timp real SpotMedia. 

Nu știm care este cauza tragediei de la Odorheiu Secuiesc. Să ne grăbim să avansăm cauze și culpe e, în primul rând, incorect față de victime și de familiile lor. Oamenii sunt alinați când află adevărul, nu când li se pune în față un joc al oglinzilor împodobite cu fum. 

Prea puternici ca să răspundă pentru ceea ce fac

Dar ce știm e că Odorheiu Secuiesc, Crevedia și explozia de pe autostrada Moldovei vin pe un climat de deficit de responsabilitate. 

<strong>Guvernul, autoritățile locale, cât și unele mari companii se comportă ca și cum sunt prea puternice ca să aibă grijă și să dea socoteală. </strong>

O reamintire despre oamenii morți pe autostrada Moldovei. Pe 21 septembrie au decedat 4 muncitori. Au trecut trei luni. Compania trustului Umbrărescu nu a avut până acum nicio reacție. E greu de găsit un caz în care o firmă dintr-o țară UE, implicată într-o drama cu multiple pierderi de vieți, să nu fi avut nicio reacție publică după trei luni. Să nu explice. Să nu-și ceară scuze. 

Unul dintre motivele pentru care cei puternici din România procedează astfel este pentru că deseori se simt menajați de către presă, în special de către televiziuni. 

Și cum să nu-i protejeze televiziunile dacă ele sunt alimentate cu bani care le cumpără știrile, conținutul. Suma de 1 milion de euro a mers în ultimele 12 luni doar de la PNL către site-ul Digi 24, așa cum a dezvăluit ziaristul Cristian Andrei. Scopul e să mintă oamenii. Pentru că minciună e atunci când, în mod premeditat, spui publicului că-i oferi știri obiective și, de fapt, îi dai propagandă.

Iar Digi 24 nu e autorul brevetului. E un caz dintr-un peisaj mult mai amplu. 

În România, oligarhii și lobbyiștii au ajuns să-și dorească televiziuni și publicații.

Süddeutsche Zeitung, unul dintre cele mai importante ziare din Germania, a scris luni, 18 decembrie, despre cum ziariștii de investigație din România au ajuns să fie îndepărtați înaintea anului electoral 2024 precum în ”imperiul lui Victor Orban”. 

<strong>Pentru că aceasta este miza reală. Dincolo de cazurile concrete, de lobby-ul industriei de pariuri, stau alegerile din 2024.  Preluarea puterii totale e destinația care contează și pentru care se fac toate aceste presiuni. </strong>

„La ordinea zilei în România sunt oligarhii și lobbyștii, care au ajuns să-și dorească televiziuni și publicații”, a scris Süddeutsche Zeitung. „Antreprenorul Stilian Shishkov din Bulgaria este cofondatorul Bulgarian Gambling Association și, totodată, este unul dintre liderii operațiunilor companiei de presă Ringer din România”. 

Ziarul german descrie cum și un trust de presă occidental a ajuns să facă lobby, acolo unde i se permite. 

Bulgarizarea presei din România.

„Asistăm la iminenta bulgarizare a presei din România”, a explicat Raimar Wagner, de la fundația Friedrich Naumann, semnalând ceea ce se întâmplă în redacțiile GSP și Libertatea. Ideea de „bulgarizare” nu e vehiculată de către omul intervievat în sens etnic, ci în sensul unei societăți care ajunge să fie condusă ca o companie offshore, ca o afacere netransparentă. 

O astfel de societate creează oameni nemulțumiți și neîncrezători. Comunitatea adoptă narativele Moscovei: democrația nu există și cei puternici sunt deasupra legii pentru că statul e slab. În această lume, UE apare ca o fantomă, nu precum o construcție reprezentativă pentru cetățenii bulgari, români sau unguri.  

Ani de zile, printr-un mecanism de control democratic, la care au participat cetățenii, dar și numeroși oameni responsabili din rândul autorităților, plus o presă combativă, România nu a devenit nici Ungaria și nici Bulgaria. 

Acum, însă, energia cetățenească dă semne de mobilizare mai degrabă în direcția mâniei populiste. Angajații de la stat arată izolați și resemnați. Iar presa independentă pică una după cealaltă. Văzut de sub coronița verde a finalului de an, 2024 arată ca o promisiune socială în care, indiferent cine câștigă alegerile, cetățeanul să fie în risc de a pierde.