Furia apelor a lăsat la Broșteni doar durere, lacrimi și disperare. Oamenilor le-a rămas doar resemnarea în fața imaginilor dramatice cu agoniseala de-o viață îngropată în noroaie și pusă la pământ în doar câteva minute. Sau, mai rău, șocul de a-i vedea pe cei dragi luați de ape sau găsiți morți departe de case, acolo unde i-a dus puhoiul.
În Broșteni, peisajul pare unul ca după război, iar dramele oamenilor sunt abia la început. Nu mai au case, nu mai au drumuri, fiind îngropați în noroaie. Mașinile sunt acoperite de moloz și copaci, iar multe au fost înghițite, la propriu, de apele neiertătoare.
Imaginea cu pompierul pe al cărui chip se citește bucuria nemarginită, după ce a salvat o găină pe care o duce la adăpost, este emblematică pntru realitatea acestor oameni. A acestor zile, în care fiecare suflet salvat reprezintă o bucurie uriașă. Fiecare victorie, oricât de mică, înseamnă un licăr de speranță. Un vis sal...