Educația sexuală în școli „doar cu acordul părinților” încalcă jurisprudența CEDO. Explicațiile unei avocate

Noua Lege a educației prevede că educația pentru sănătate, care include și componenta sexuală, este temă obligatorie din învățământul preuniversitar. Cu toate astea, deocamdată, educația sexuală se face, în școlile din România, doar de la clasa a VIII-a în sus și numai cu acordul părinților. Dacă o temă obligatorie din programele școlare poate fi studiată de copii doar cu acordul reprezentanților lor legali, se poate crea un precedent: părinții ar putea să decidă în funcție de propriile lor convingeri în legătură cu participarea copiilor și la alte discipline, precum biologia sau istoria, explică avocata Irina Mihale, într-un articol publicat de Centrul pentru Resurse Juridice. În plus, acest acord se contrazice nu doar cu legile naționale, dar și cu jurisprudența CEDO.

„Doar pentru că părinții sunt de părere că nu sunt încă pregătiți copiii lor pentru a studia educație sexuală la școală nu înseamnă că acest lucru se confirmă în realitate”, notează avocata.

Educația sexuală, puțină și rară

În jur de 150.000 de elevi de la clasa I până la clasa a XII-a fac opționalul de educație pentru sănătate, conform publicației de educație Școala 9. Opționalul există prin lege din 2004, este introdus în curriculă la decizia școlilor și este singurul care include noțiuni despre infecții cu transmitere sexuală și contracepție. În ceea ce privește componenta de educație sexuală, care se poate studia de la clasa a VIII-a în sus, aproximativ 750.000 de copii l-ar putea avea în programă. Dacă părinții și instituția de învățământ ar fi de acord.

Anul trecut, Parlamentul a impus ca elevii din clasele a VIII-a - a XII-a/a XIII-a să poată studia educația pentru sănătate numai cu acordul părinților, pentru că începând cu ultima clasă de gimnaziu, în curs este introdusă și componenta de educație sexuală. Parlamentarii, care au avut dezbateri aprinse în jurul sintagmei „educație sexuală”, au argumentat că „nu avem nevoie de masturbarea copiilor” și au spus că prin aceste cursuri, „se crește numărul de sarcini nedorite prin sexualizare, prin hipersexualizare timpurie”.

Dar educația sexuală nu este o materie la care copiii învață să se masturbeze sau să-și schimbe orientarea sexuală, arată exemplele din alte țări, ci învață despre consens, protecție, contracepție, sănătatea corpului, cum să se ferească de abuzuri și violență sexuală.

În Germania, de pildă, unde educația sexuală este obligatorie din școala primară, numărul tinerilor sub 17 ani care și-au început viața sexuală a scăzut constant în ultimii 10 ani. Și folosesc mai des metode de contracepție.

Încalcă jurisprudența CEDO. Exemple din alte țări

Faptul că școlile cer acordul părinților ca elevii să studieze o disciplină, decizie stabilită prin lege, încalcă mai multe prevederi legale, inclusiv europene, atrage atenția avocata Irina Mihale, într-o analiză publicată de Centrul pentru Resurse Juridice.

În primul rând, spune avocata, jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului nu obligă statele să obțină acordul părinților pentru a include diverse discipline în programele școlare. Ea dă câteva exemple de decizii ale CEDO în care argumentele au fost în defavoarea părinților.

În cauza Dojan și alții contra Germaniei, cinci cupluri membre în Biserica Creștină Evanghelică Baptistă au făcut plângere la CEDO după ce școala primară în care învață copiii lor a organizat, în 2006, un spectacol de teatru numit „Corpul meu este al meu”. Spectacol, adaptat pentru copiii cu vârste între 7 și 9 ani, a avut scopul de a atrage atenția asupra cazurilor de abuz sexual împotriva copiilor de către străini sau membri ai familiei. Elevilor le-au fost prezentate diverse situații în care ei ar putea fi victime ale abuzului și au fost învățați cum să reacționeze la el și cum să-l reclame.

Părinții în cauză nu i-au lăsat pe copii să participe la spectacol și nici la cursurile de educație sexuală din acel an și din precedentul, spunând că educația sexuală dăunează dezvoltării morale a copiilor lor. Ei au fost amendați de statul german, iar mai departe, la CEDO, judecătorii au stabilit că autoritățile nu au greșit prin refuzul scutirii de la cursurile obligatorii de educație sexuală.

CEDO a mai spus că planificarea cursurilor școlare intră în responsabilitatea autorităților, nu a părinților, iar orele de educație sexuală și spectacolul de teatru au vizat „transmiterea neutră a cunoștințelor” despre contracepție, sarcină, abuz și violență sexuală, cu scopul prevenirii acestor cazuri.

„Părinții reclamanți au fost liberi să-și educe copiii după școală și în weekend și, prin urmare, dreptul lor de a-și educa copiii în conformitate cu convingerile lor religioase nu a fost restricționat într-o manieră disproporționată. Frecvența obligatorie a școlii primare nu i-a privat pe părinții reclamanți de dreptul lor de a exercita cu privire la copiii lor funcțiile parentale naturale ca educatori sau de a-și ghida copiii pe un drum conform propriilor convingeri religioase sau filozofice ale părinților”, au mai notat judecătorii în decizia lor.

În Elveția, în 2011, doi părinți au dat în judecată o școală primară după ce aceasta a refuzat să o scutească pe fetița lor de clasa a II-a de orele obligatorii de educație sexuală. Părinții au ajuns până la recurs, acuzând școala de „ingerință în viața personală”, încălcarea dreptului la protecția vieții de familie și a libertății de conștiință, dar fiecare instanță a dat dreptate școlii: că educația sexuală urmărește protecția copilului împotriva pericolului violenței sexuale și întărirea unei relații pozitive cu corpul său.

La rândul său, CEDO a considerat că cei mici au nevoie să beneficieze de educație sexuală, în contextul unor pericole reale de care se pot lovi, cum este abuzul sexual. În plus, îi pregătește pentru realitățile sociale și le satisface niște curiozități legitime, pentru că sunt expuși informațiilor externe.

„Educația trebuie să urmărească pregătirea copilului pentru a-și asuma responsabilitățile vieții într-o societate liberă. (...) Statele părți (trebuie) să ia «toate măsurile», în special măsurile «educative», pentru a «proteja copilul împotriva oricărei forme de violență, atac sau brutalitate fizică sau psihică (…), inclusiv violența sexuală»”, a notat CEDO, în decizie.

Încalcă chiar legea educației

Legea învățământului preuniversitar, intrată în vigoare anul acesta, prevede că planurile-cadru și programele școlare trebuie să includă în mod obligatoriu mai multe teme, precum educație pentru mediu și schimbări climatice, noțiuni pentru acordarea primului ajutor, educație financiară, juridică, civică, antreprenorială, precum și egalitatea de șanse, etică, gândire critică și educație pentru sănătate. Nu este clar, totuși, dacă ministerul va transforma opționalul în materie obligatorie, ori îl va elimina pentru a „muta” noțiunile într-o altă disciplină.

În orice caz, părinții sunt obligați să asigure participarea copiilor la cursuri pe toată perioada învățământului obligatoriu, riscând amendă dacă nu respectă asta.

Aici, avocata Irina Mihale remarcă o contradicție: părinții sunt obligați să asigure educația copiilor și participarea lor la ore, dar pe de altă parte, trebuie să fie ei de acord, prin lege, ca elevii să participe la orele de educație sexuală.

Avocata crede că este creat „un precedent periculos”, chiar dacă momentan privește doar programele de educație pentru sănătate. Astfel, spune ea, dacă o temă obligatorie din programele școlare poate fi studiată de copii doar cu acordul părinților, atunci „admitem un drept absolut al părinților de a decide conținutul programelor școlare conform convingerilor lor religioase şi filozofice, în detrimentul dreptului copilului la educație și sănătate”.

Admitem că, în baza aceluiași raționament, părinții ar trebui să decidă în funcție de convingerile lor religioase şi filozofice și în legătură cu participarea copiilor și la altfel de discipline, precum biologie, istorie sau fizică.

„Valul de statistici care dovedesc nevoia de mecanisme de luptă împotriva abuzurilor”

Avocata mai spune că, dincolo de ce spun legislația națională și cea europeană, trebuie să ne uităm efectiv la ce se întâmplă în realitate. Dă exemplu cazul unei eleve de 17 ani din Vaslui care a ajuns la spital cu dureri menstruale, iar medicii au descoperit că de fapt născuse cu câteva zile înainte și și-a ucis bebelușul în haznaua din curte.

„Devine dificil să negăm valul de statistici, de dosare penale, de știri care nu fac altceva decât să dovedească nevoia de mecanisme, cât mai multe și cât mai variate, pentru a lupta împotriva abuzurilor sexuale împotriva minorilor, a sarcinilor în rândul minorelor și a vulnerabilizării minorilor pe fondul lipsei de cunoștințe în materie”, punctează avocata.

România este pe podium la numărul de mame minore: peste 18.000 de nou-născuți aveau mame sub 19 ani în 2021. În același an, rata nașterilor la adolescente între 15 și 19 ani a fost de patru ori mai mare în România decât media UE. 9% dintre întreruperile de sarcină au fost la fete aflate în acest interval de vârstă.

Într-un sondaj făcut de Școala 9, la care au participat peste 200 de copii și adolescenți, elevii au spus că și-ar dori să facă educație sexuală la școală, ca materie obligatorie.

„Este o problemă foarte gravă în zilele noastre, copiii n-au parte de discuții despre educația sexuală și este un subiect tabu”, a spus un elev, în chestionar.

„Educație sexuală, cum să plătești taxe, ce este o chitanță, economie de bază în școli și licee, cum să te iubești pe tine însuți, cum să nu intri în depresie, cum să nu devii dependent de social media, cum să te protejezi și cum să reacționezi în cazul unui atac (furt, viol, abuzare fizică sau online), acceptarea tuturor genurilor și sexualităților oamenilor (comunitatea LGBT), cum să accepți persoane cu diverse boli (autism, sindrom Down, HIV cancer etc.) și cum să încerci să le ajuți, cum să nu devii un bully etc.”, a fost un alt răspuns la întrebarea despre materiile pe care și-ar dori să le studieze.

Acum doi ani, un alt sondaj făcut de jurnaliștii Dela0 în seria „Jurnalul Decretului” despre educația sexuală, a arătat că aproape 80% dintre elevii participanți își doresc ca educația sexuală să devină disciplină obligatorie. Majoritatea celor care studiază în prezent opționalul în forma în care se regăsește în școli primesc puțin spre deloc informații legate de educația sexuală, a mai scos sondajul în evidență.