Festivalul de la Cannes – Un simplu accident: „Dacă cei pe care i-am torturat au fost nevinovați, au ajuns în Rai!”

Sunt filme – și har Domnului că sunt! – care împart privitorii în două tabere: unii le adoră, alții le detestă, cale de mijloc nu există! Așa a fost, în competiție, Sirat, în regia lui Oliver Laxe (producție spaniolă, pe generic citești printre producători și numele lui Almodovar). Pentru unii a fost un „coup de coeur”, un film căruia o Palme d’or i-ar veni mănușă! N-am reușit să înțeleg de ce! 

Un pod dintre Rai și Iad

E un film gălăgios și „pisălogic”, plin de piste false, lung și lungit cât cuprinde! Începe ca un film „tradițional” (un tată european vine la un festival marocan, plin de „nonconformiști” adunați din lumea largă, să-și caute fiica plecată de acasă) și se termină ca un film absurd, așteptându-l pe Godot în deșert! În periplul lui, tatăl se alătură unui grup de „hipioți”, gen „pegra societății” (ostentativ „urâți”, fără o mână, fără un picior, zdrențăroși, tatuați, drogomani), dar cu mari rezerve de umanitate... 

După...