L-am văzut la televizor pe Ilie Bolojan, în primul său discurs pe teme de politică externă. A fost discursul pe care l-a ținut, marți, la prânz, la întâlnirea cu șefii misiunilor diplomatice acreditați în România. Bun discursul, bună prestația.
Discursul a depășit cu mult așteptările mele de simplu cetățean: consistent, solid, care a acoperit toate jaloanele de politică externă a României. Un discurs de actualitate, fără bla-bla-uri, puncte ochite, puncte lovite.
Cuvântarea s-a adresat în primul rând guvernelor reprezentate de ambasadori, poate de aceea, pentru un om de rând, a fost cam seacă. Dar chiar și așa, formulările au fost clare, fără echivoc: România este o țară stabilă, în ciuda dificultăților financiar-bugetare, este un stat democratic și, în plan extern, își menține cursul firesc, ca membru al Uniunii Europene și al NATO, având un Parteneriat Strategic cu SUA. Scurt, concis, limpede.
Un pasaj mi-a atras atenția:
„La sfârșit...