INTERVIU Ion Cristoiu, așa cum n-a vorbit niciodată: ce admiră la Klaus Iohannis, la Cristian Tudor Popescu și unde crede că greșește Viktor Orban

La împlinirea a 75 de ani, Libertatea l-a provocat pe jurnalistul Ion Cristoiu să iasă din zona de confort: să spună public ce apreciază la cei pe care-i critică zi de zi și, dimpotrivă, să expună defectele unora dintre preferații săi. Începând cu el însuși.   

Ion Cristoiu a sărbătorit recent 75 de ani, dintre care 55 de ani de ziaristică. Continuă să facă presă, declinată în diferite moduri: de la o emisiune video filmată de el însuși la un podcast, și de la articole la emisiuni TV.

Probabil că cea mai bună caracterizare i-a făcut-o recent, involuntar, Youtube. La finalul lui octombrie 2023, Youtube i-a blocat contul și l-a avertizat pe Cristoiu că-l va suspenda, dacă va recidiva. Libertatea a trimis întrebări la cei care dețin Youtube, compania Google. Să întrebi la Google înseamnă, de regulă, să întrebi în Sahara dacă cineva are nevoie de nisip.

Dar Google a primit întrebările ziarului. În aceeași seară, contul lui Cristoiu era deja pus înapoi. Nu de la noi, desigur, a fost o coincidență. Mai târziu, Google a instruit Youtube să ofere interviul solicitat de publicul Libertatea. Au spus că ”au examinat situația” și și-au dat seama că Ion Cristoiu ”nu încălcase regulile comunității”. 

Să rezumăm: o publicație progresistă, ”cam ONG-istică”, dar cu reputația că nu se teme să critice Puterea în orice formă a ei, cum descrie Libertatea chiar Ion Cristoiu, a pus întrebări despre un vechi jurnalist. Și ditamai corporațiile s-au urnit.

Aceasta mică întâmplare este, poate, dintre zecile descrieri posibile, o bună definiție a vieții de jurnalist a lui Ion Cristoiu. Când ziariștii nu vor mai fi așa, nici Guvernele, nici companiile și nici cei bogați și puternici nu vor mai răspunde în fața nimănui.

La aniversarea a 75 de ani, Libertatea i-a propus lui Ion Cristoiu un interviu. Nu suntem nici amici și nici măcar nu am lucrat împreună. Mai mult, generația de 20-30 de ani care compune majoritatea covârșitoare a redacției noastre, se crispează în mod justificat ori de câte ori îl aude pe Cristoiu spunând „fătuci” în emisiunile sale. Unele dintre aceste „fătuci” au intrat chiar în atenția critică a gazetarului Cristoiu. 

Numai că cititorii sunt mai importanți decât propriile noastre preferințe sau convingeri. În numele cititorilor, l-am rugat pe jurnalistul Ion Cristoiu să facă un exercițiu: să se refere la ceea ce, de regulă, nu se referă. La calitățile „adversarilor” săi și la „defectele” sale și ale prietenilor. 

„Klaus nu m-a căutat, mi-a rămas ostil. Și eu, lui. Suntem într-o relație sinceră”

-Domnule Cristoiu, v-ați îndemnat colegii, dar și publicul, să privească situațiile și personalitățile din ambele unghiuri. Îl criticați masiv pe Klaus Iohannis. Dar care credeți că sunt calitățile lui Klaus Iohannis? Ca om și ca președinte.-Prima. Calitatea cea mai importantă a lui Iohannis e că nu ține cont de presă. Jurnaliștii vor sări în sus și vor spune ”Cum, politician care să nu țină cont de presă?!”. În multe cazuri, presa românească e răuvoitoare, tendențioasă, manipulatoare. Și, din această perspectivă, Iohannis nu poate fi îndreptat într-o anumită direcție, nu poate fi manipulat. Tot aici aș saluta și faptul că pe Iohannis îl doare-n cot de intelectuali, iar eu văd asta ca pe o calitate. Începând cu Ion Iliescu și continuând cu Emil Constantinescu și Traian Băsescu, toți președinții României i-au curtat pe intelectualii așa-ziși de dreapta și au căutat atenția acestora. 

O altă calitate a actualului președinte e că tace și face. Chiar și cu acest turneu oficial pe care-l face acum în Africa. Eu cred că este ceva mai mult, ceva sub acoperire, decât o excursie, tocmai pentru că prea face caz public de excursie. Turneul e prea expus public. 

Eu îl compar mereu pe Iohannis cu Regele Ferdinand. Dacă ne luăm după însemnările Reginei Maria, Ferdinand a fost ca bărbat un nătăfleț și ca rege și mai nătăfleț. Dar documentele arată că influența asupra lui Ferdinand a lui Barbu Știrbei a fost pusă greșit pe seama pe soției

Regina Maria era pătimașă. Dar Regele Ferdinand chiar a avut o relație directă cu Barbu Știrbei, care i-a fost un adevărat sfătuitor. Așa că eu cred că uneori Iohannis tace și face.

Mai apreciez la Iohannis faptul că știe să aștepte și să apară când trebuie ca să dea lovitura. În locul lui Marcel Ciolacu nu aș mai dormi liniștit văzând că Iohannis nu-l atacă. Pentru că, dacă o va face, va fi rău.

Și altceva interesat… mulți politicieni, la adversitatea mea, ar fi încercat să mă contacteze prin alții să stea de vorbă cu mine. În ambele mandate, Klaus nu m-a căutat, mi-a rămas ostil. Și eu, lui. Suntem într-o relație sinceră.

Klaus Iohannis, în Tanzania. Foto: presidency.ro

Se judecă pentru că nu a investit în Evenimentul Zilei banii din Evenimentul Zilei

-Ce defecte a avut Evenimentul Zilei?-Cu excepția editorialului meu, Evenimentul Zilei a fost prea ”gazetă” și nu rezistă în perspectiva timpului. Al doilea defect, a făcut mari concesii comercialului, trebuia să se vândă. Și Evenimentul Zilei a fost un ziar care a depins mult de antipatia publicului față de Ion Iliescu. Când a Iliescu a trecut în opoziție, a dispărut și dușmanul nostru. 

Și cel mai mare defect: toți am cheltuit nebunește banii câștigați. Noi, acționarii. Niciunul nu s-a gândit să investească să aibă cel mai frumos sediu din București. Am trăit ca gazetari ca și în viața reală, am cheltuit tot. Nu am lăsat nimic pentru viitor

Recunoaște că ”unde nu aveam imaginea personajului am construit-o negativ în 99% din cazuri”

-Dar dvs., ca jurnalist, ce vă reproșați? Ce slăbiciuni credeți că aveți? -Am multe. Cea mai gravă este faptul că mă las deseori influențat de hachițe în raport cu un om politic. Mai ales dacă nu l-am văzut niciodată. Dacă îl știu cât de cât, mai puțin. Îmi e greu să construiesc personajul dacă nu-l știu. Acolo unde nu aveam imaginea personajului am construit-o negativ în 99% din cazuri. Așa cum prozatorii i-au făcut pe chiaburi grași și băutori, deși nu au văzut niciunul în viața lor. De aceea, mulți m-au acuzat că trec ușor dintr-o parte în alta. 

Iar un alt defect este faptul că am acordat prea multă atenție gazetăriei. Am fost prea căsătorit cu gazetăria, iar proza și reportajul de călătorie mi-au fost amante. Trebuia să fie invers. Proza sa-mi fie nevastă și gazetăria, amantă

”Joe Biden e Trahanache, le știe pe toate”

-Ce vă place la Joe Biden, un personaj politic pe care îl criticați constant?-Exact ce mi-a plăcut la Regele Ferdinand și poate și la Klaus Iohannis. Îmi place că seamănă foarte mult cu Trahanache, faimosul personaj din ”O scrisoare pierdută”. Raportarea la Trahanache e pentru a-l caricaturiza. Bătrânul încet la minte este de fapt cel care pune la cale toate intrigile și dă loviturile. Joe Biden e Trahanache, le știe pe toate. Diferența dintre ei e că președintele SUA nu are o nevastă tânără. Nu e soțul încornorat, care acceptă adulterul…

Joe Biden. Foto: Hepta

Unde greșește Viktor Orban: mizează totul pe victoria lui Putin

-Ce nu vă place la Viktor Orban, premierul Ungariei? Unde credeți că greșește?-Viktor Orban greșește pariind pe faptul că victoria lui Vladimir Putin îi va aduce un mare câștig. Nefiind un război european, chiar și în cazul în care Putin nu ar câștiga războiul, puțin probabil cred eu, relația Rusiei cu Occidentul va rămâne aceeași. Așteptările lui Orban sunt prea mari. 

Viktor Orban. Foto: Hepta

Cristoiu despre CTP

-Care sunt lucrurile care vă conving la jurnalistul Cristian Tudor Popescu?-Cristian Tudor Popescu și cu mine suntem din alte generații. Eu am debutat în 1967, el în decembrie 1989. Îl invidiez pentru convingerea intimă că tot ceea ce spune el nu poate fi pus la îndoială. Eu nu am așa ceva. La mine e poate o slăbiciune. Eu și când știu care-i adevărul am îndoieli publice. 

Românilor nu le plac cei care au îndoieli. Românilor trebuie să le spui că ăla e alb, celălalt e negru. Nu trebuie să spui că există nuanțe

Am și acum discuții cu confrați care știu sigur. Vă aduceți aminte de Cocoșilă! Ei știu sigur că cutare personalitate o să se prăbușească, știu sigur că alta nu are viitor. Eu cred că cei mai fericiți oameni sunt cei care au certitudini. Dacă nu ai certitudini, te-a luat dracul pentru că ai numai îndoieli. E mai bine să fii sigur că partenera de viață te iubește decât să ai îndoieli. 

-Ce nu vă place la Libertatea? Ce ați face altfel? Foarte dur, vă rugăm. -Cred că am spus-o și public. Apreciez la Libertatea loviturile pe care le dă. Ultima este cea cu ”manualele de limba moldovenească” pe care Ucraina le-a oprit de la tipărire după ce ziarul a sesizat acest lucru. Dar aș schimba ceva la reportaje. Unele publicate de Libertatea nu-mi spun nimic, cum au fost câteva făcute în Ucraina de când a început războiul. Reportajul poate atrage fie printr-o scriitură magistrală, fie prin autenticitatea subiectului. Unele reportaje cultivate de Libertatea au fost de complezență, ONG-iste. 

Libertatea dă multe lovituri, dar cred că ar trebui să cultivați tipul ziaristului-spion. Care să scrie despre ceea ce autoritățile ascund, despre ceea ce e dincolo de decizii. Nu am aflat nici până acum, de exemplu, cum PSD și PNL au căzut la pace în cazul legii pensiilor.

Libertatea stă bine și la opinii, are mulți colaboratori, dar îi lipsește editorialul zilnic al redacției, după părerea mea. Colaboratorii nu reușesc să acopere subiectele zilei, ei scriu despre ce vor, dar nu lămuresc evenimentele în derulare. Și încă ceva. Eu am obsesia arhitecturii gazetărești. Luni semnează cutare. Marți semnează cutare. Libertatea nu are o arhitectură gazetărească. Nu știu, de exemplu, când scrie Costi Rogozanu…El trebuie să aibă o zi când apare. Nu am suportat niciodată haosul în gazetărie. 

Dar apreciez la Libertatea faptul că e printre puținele gazete de autoritate care a evitat cu brio să facă propagandă, chiar și cea de război. A evitat această chestie odioasă din presa românească. Să cheme la luptă, la vitejie, la distrugerea dușmanului.

Marcel Ciolacu? ”Mare politician, dar un prost administrator de bloc”

-Sunteți un critic cotidian al lui Marcel Ciolacu. Ce calități de politician considerați că are?-Marcel Ciolacu pentru mine este un mare politician, dar un prost administrator de bloc. Ca politician este extraordinar. A reușit să aibă mare putere în PSD. Pesediștii sunt greu de stăpânit. Ciolacu a modernizat PSD, l-a bruxellizat, l-a făcut frecventabil. Dar toate aceste calități de politician nu au nicio legătură cu cele unui premier. El a adus în munca de premier toate preocupările unui politician, a adus interesele electorale. Nu m-a convins ca premier. El este un premier de ”breaking news”. Spectaculos, dar după breaking news aceea nu mai vezi nimic.

Marcel Ciolacu. Foto: Hepta

Ce-i place la UE: ”Imigranții nu se duc la CSI, ci vin aici, în UE”

-Criticați frecvent UE. Este ceva care admirați la Uniunea Europeană în calitate de construcție politică?-Admir faptul că rezistă deși are acum foarte multe probleme. Reușește în ciuda marilor slăbiciuni pe care le are ca Uniune Europeană lărgită și politizată, să fie un far pentru restul lumii. 

Puterea UE se vede când imigranții nu se duc la CSI (n.r. Comunitatea Statelor Independente, urmașă a URSS). Ei vin aici, în UE. Și UE reușește să asigure pentru țări precum România un anumit standard care îi face pe cetățeni să se simtă europeni

Este o construcție care de patru, cinci ani nu mai are combustibil, dar prin proceduri merge în virtutea inerției. Ceea ce este mare lucru.

Despre critica la adresa Antenei 3

-În ultima perioadă sunteți acid cu Antena 3 și cu Mihai Gâdea. Puteți numi, vă rugăm, câteva aspecte pe care credeți că le-a câștigat A3 după asocierea cu CNN?-Nu cred că există întrebare mai dificilă decât asta… Nici dacă fac un efort, nu văd niciun câștig în asocierea Antenei 3 cu CNN. Poate doar unul publicitar. Nu poți să schimbi numele firmei fără să nu schimbi nimic modul în care faci gazetărie. A fost o idee proastă. Ei cred că pot deveni astfel un BBC mai modern. O idee total greșită. Nu văd nimic pozitiv la Antena 3. Sunt foarte dur. Pentru că Antena 3 a rămas credincioasă unui anumit electorat, mai conservator. Sub înfățișarea nouă duce o propagandă de război greu de imaginat. E deranjantă, țipătoare. Cei de Digi sunt mult mai deștepți. Eu înțeleg și presa cu un anumit scop, de manipulare, propagandistic. Antena 3 o face însă prea deșănțat și deșălat. Sunt atât de exagerați încât nu cred nimic din ceea ce spun.

-În scrierile dumneavoastră, și ca ziarist și ca scriitor, România e mai degrabă un teritoriu al compromisurilor și al supunerii față de cei mari. Și în cele ale scriitorului Ion Cristoiu și în relatările ziaristului. Ce calități are, totuși, România? Dar românii?-România are exact calitățile pe care eu le consider slăbiciuni. Sârbii sunt extraordinari, s-au opus, dar au rămas un petic. Noi, așa slabi cum suntem, am fugit în păduri, am făcut compromisuri, dar până la urmă am intrat în NATO, în UE și deocamdată nu ne-am făcut mai mici teritorial. Cred că acest fel de a fi al nostru ne-a făcut să supraviețuim. Noi nu ne-am micșorat după 1945. Cred că Ucraina ar trebui să învețe ceva de la noi. Istoria e complicată și multe lucruri se pot întâmpla. Poate că în următorii ani Rusia se va destrăma și atunci le va fi mult mai simplu să-și recâștige teritoriile ocupate…

”Eu cred că românii sunt mult mai fericiți decât credem noi”

-Și despre români! Cum sunt românii?-Românii sunt un popor de care nu te plictisești niciodată. Românii sunt imprevizibili, pitorești. Ați remarcat faptul că aproape toți occidentalii care vin în România ajung să ne semene după un an de zile de stat aici?! În fiecare zi, poporul român creează un motiv prin care uimește. De 33 de ani, românii susțin că direcția în care ne mișcăm e cea gresiță. Dacă te iei după ce spun pe rețelele de socializare crezi că mâine vor ieși cu toții în stradă. Și mâine nu iese nimeni. Eu cred că românii sunt mult mai fericiți decât credem noi.

-Vă mulțumim mult pentru interviu.-Bune întrebările. Chiar am vorbit despre lucruri la care nu m-am gândit niciodată. Despre calitățile lui Iohannis și ale lui Biden nu credeam că o să vorbesc…