INTERVIU. Mărturia unui palestinian născut în Gaza, dar mutat de 30 de ani în România. În copilărie era luat drept scut de soldații israelieni care patrulau prin Fâșie: „Eram garanția lor în caz de un eventual atac”

„În anii ‘70, la granița cu Gaza stăteau doar doi soldați. Atât! A fost o perioadă de acalmie, fără patrule și fără scuturi umane”, rememorează Shaaban Al Ghazali, într-o conversație cu Libertatea. Acesta își amintește precedentele războaie pe care le-a trăit acasă.

Când a văzut știrea despre miile de bombe Hamas care au căzut peste Israel, primul gând al lui Shaaban Al Ghazali a fost: „O să urmeze o răzbunare pe măsură din partea armatei israeliene”. S-a gândit la ce va face familia lui, care locuiește în orașul Gaza, la ce se va întâmpla cu relațiile dintre Palestina și Israel pe termen lung și la ecoul pe care războiul îl va avea în zonă și în Europa. S-a gândit la toate. 

De atunci, nu a făcut decât să rămână permanent conectat la știri și la grupurile de Facebook ale cetățenilor din Gaza. Acolo circulă videoclipuri cu clădiri demolate de bombe, cu oameni care-și plâng morții, cu multă durere și deznădejde colective. 

Familia lui - un frate și două surori, cu copiii, nepoții și strănepoții lor - nu îi poate transmite nicio imagine. Nu au internet și electricitate. Când reușesc să se conecteze, îi transmit telegrafic: „Suntem bine, suntem în viață toți”. Și asta îl liniștește pe Shaaban Al Ghazali pentru alte câteva zile, până când vine următorul mesaj. Mereu speră să fie același. 

„Nu au unde să se ascundă, stau pur și simplu în casele lor. Acolo nimeni nu e în siguranță. N-au vrut să se evacueze în sud. Îndemnurile israeliene nu sunt decât un alt război psihologic. Pentru că au bombardat și sudul”, spune bărbatul. 

<strong>În cele trei săptămâni de la izbucnirea conflictului au murit peste 8.000 de oameni în Gaza, majoritatea fiind copii și femei. Numărul răniților depășește 20.000, conform oficialilor Hamas. </strong>

Oamenii duc lipsă de apă, de electricitate, de alimente de bază și de strictul necesar. Doar legume și fructe au, pentru că Fâșia Gaza este autonomă din acest punct de vedere. Agricultura locală e bine dezvoltată, chiar exporta produse în Israel și Cisiordania înainte ca granițele să se închidă, explică palestinianul. 

Shaaban Al Ghazali nu a mai putut merge acasă de 27 de ani

Născut în Gaza sub ocupație egipteană

Din cei 65 de ani de viață, pe ultimii 32 i-a trăit în România. Shaaban Al Ghazali a venit, inițial, în anii ‘80, să studieze limba și literatura engleză la Universitatea din București, dar s-a stabilit definitiv abia când statul român și-a deschis granițele către lume. Aici și-a crescut copiii și aici își crește și nepoții. 

Anul acesta a ieșit la pensie, după ce a lucrat opt ani la Ambasada Palestinei în România, însă și-a păstrat biroul de traducător autorizat română-arabă, deschis din 2003. 

<strong>Până la 3.500 de oameni fac parte din comunitatea palestiniană din România.</strong>

Shaaban Al Ghazali s-a născut în orașul Gaza, pe vremea când Fâșia era sub ocupație egipteană. Trecuseră zece ani de la înființarea statului Israel și aici oamenii nu trăiau atât de înghesuiți ca acum. Peste 200.000 de palestinieni fuseseră plasați în opt tabere de refugiați, iar alți 450.000 își continuau viața în orașe la fel ca întotdeauna. „Erau zone foarte întinse între localități. Nu era deșert, acolo se cultiva fiecare metru pătrat. Dar nu era așa mare densitate”, își amintește Shaaban Al Ghazali. 

Ultima dată a vizitat pământurile natale și și-a văzut familia în 1996. A mai încercat o dată, în 2019, însă nu i s-a permis accesul. „Dacă vrei să intri în Gaza, trebuie să ai un motiv întemeiat, acceptat de autoritățile israeliene. N-a fost un motiv suficient de bun că am familia acolo, că acolo m-am născut”, povestește Shaaban Al Ghazali. Nici rudele nu l-au vizitat niciodată în România. Ele nu au ieșit din țară mai departe de Egipt. 

Amintiri din război

Viețile palestinienilor din Gaza s-au schimbat, brusc și „în mai rău”, din 1967, când a avut loc Războiul de Șase Zile, spune Shaaban Al Ghazali. Atunci, Israelul a câștigat și a intrat în teritoriile palestiniene ocupate anterior de Egipt și Iordania. 

Fâșia Gaza a fost printre primele regiuni ocupate de IDF (Forțele de apărare israeliene, n.red.), chiar în a doua zi a conflictului. Shaaban Al Ghazali spune că violențele de acum din Fâșie întrec în intensitate ce s-a întâmplat în urmă cu 56 de ani. 

Îmi amintesc de parcă a fost ieri. Nici n-am apucat să ne dăm seama ce se întâmplă că deja ocupaseră Gaza. A fost un război rapid. În Gaza nu erau forțe de rezistență și nici forțe egiptene numeroase. Nu era o zonă militară, așa că nu i-a fost greu armatei israeliene s-o ocupe.

După acest conflict, amintirile lui din copilărie amestecă jocurile cu întâlnirile zilnice cu patrulele IDF. „A fost și o perioadă frumoasă, pentru că eram alături de frați, de surori, de verișori. Însă nu trecea o zi fără patrula de soldați israelieni, care ne fugăreau. Probabil era o chestie de distracție pentru ei. Nu ne făceau nimic, iar asta făcea parte din cotidianul nostru, ne obișnuiserăm”, povestește bărbatul. 

Când populația palestiniană a început să se revolte împotriva soldaților în patrulă, aceștia au decis să ia cu ei câte un copil, „ca scut”, explică Shaaban Al Ghazali. „M-au luat și pe mine de două ori în jeep. Mă plimbau până terminau patrula și după aia mă lăsau să plec. Nu mi-au făcut niciun rău, doar eram garanția lor în caz de un eventual atac”.

Epoca de aur a conviețuirii israeliano-palestiniene

Următorul război arabo-israelian pe care l-a trăit Shaaban Al Ghazali a fost cel din 1973, Războiul de Yom Kippur. După acele 20 de zile de lupte - care au dus la pace cu Egiptul și la începerea negocierilor cu Palestina - peisajul social din regiune s-a ameliorat simțitor. 

„Până în anii ‘80, am trăit foarte bine. Mulți muncitori și - în vacanța de vară - studenți mergeau să lucreze în Israel - în Jaffa, în Tel Aviv. Ieșeau zilnic sau săptămânal din Cisiordania și din Gaza. A fost o perioadă foarte bună de conviețuire pașnică între israelieni și palestinieni”, își amintește bărbatul. „La granița cu Gaza stăteau doar doi soldați. Atât! Din sutele de mașini care treceau pe acolo, dacă opreau două-trei pe zi. Ce e acum e jale, e nebunie”.

A fost o perioadă de acalmie, fără patrule și fără scuturi umane. Și acum când mă întâlnesc cu israelieni ne aducem aminte de perioada aia din anii ‘70. Eu chiar am zis că atunci era ocazia cea mai bună să terminăm cu ocupația și fie să formăm statul nostru, Palestina, fie să ne integrăm într-un stat cu două națiuni.

Zeci de mii de clădiri distruse în Gaza

Niciodată n-a fost însă atât de greu pentru populația din Gaza cum este în ultimii 16 ani, de când asupra Fâșiei a fost impusă o blocadă din partea Israelului. Locul a devenit de nerecunoscut pentru Shaaban Al Ghazali. 

„N-au curent electric decât patru ore pe zi, chiar și în condiții de pace. Șomajul e la 40%. Oamenii nu se pot duce în alte orașe la muncă. Prin Erez (punctul de frontieră cu Israel, n.r.) nu trec decât cu permis special ca să ajungă în Israel sau în Iordania”, spune palestinianul. 

De când a izbucnit acest război, situația a devenit critică. 15.100 de clădiri rezidențiale din Gaza fuseseră distruse, iar 10.656 - avariate, în urma ostilităților, a comunicat Oficiul Națiunilor Unite pentru Coordonarea Afacerilor Umanitare (OCHA). Asta înseamnă 42% din locuințe. Iar asta era situația pe 22 octombrie. La acestea se adaugă alte 139.000 de unități rezidențiale avariate ușor sau mediu. Au fost distruse inclusiv spitale, moschei și școli UNRWA, unde se adăpostesc sute de oameni. 

Numărul mare de clădiri civile lovite de artileria israeliană raportat la numărul relativ restrâns de luptători Hamas uciși până acum îl face pe Shaaban Al Ghazali să se întrebe care este tactica de luptă a IDF și, în plus, cum disting între simpli cetățeni și militanți. „Ei nu sunt vizibili în viața de zi cu zi. Nu le sesizezi prezența pe străzi”, spune palestinianul. 

„Suntem împotriva uciderii civililor”

Palestinianul este tranșant când vorbește despre metodele de rezistență la care a apelat Hamas în această etapă a conflictului: „Noi suntem împotriva uciderii civililor în ambele părți”. Când spune noi, se referă la palestinienii care ascultă de o singură autoritate: Organizația pentru Eliberarea Palestinei (OEP). 

Întemeiată în 1964, OEP este o organizație politică ce este umbrelă pentru mai multe mișcări: cea mai importantă este Fatah, alături de Frontul Popular și Frontul Democrat - în total, 12 partide. 

„OEP este unicul reprezentant al poporului palestinian, în interior și în exterior”, explică Shaaban al Ghazali. Partidele din OEP nu au forțe combatante, „pentru că au semnat acordurile de la Oslo, din 1993, și au depus armele”.  

„Hamas și Jihadul Islamic nu fac parte din OEP, nu sunt controlați de OEP și nu reprezintă poporul palestinian pe plan internațional. Nu reprezintă nici măcar oamenii din Gaza, pentru că acolo există toate facțiunile politice”, mai explică Al Ghazali.

După alegerile din 2007, între Fatah și Hamas a izbucnit un conflict care a rămas înghețat până în prezent. Din cauza disensiunilor politice prelungite, în vara lui 2007, luptătorii Hamas au preluat complet puterea în Fâșia Gaza și i-au înlăturat pe oficialii Fatah. Situația a rămas neschimbată de 16 ani. 

„Facturile Fâșiei Gaza sunt plătite de Autoritatea Palestiniană”

Astăzi, Gaza e condusă autoritar, admite Shaaban Al Ghazali. „Acolo, cetățeanul nu are nicio putere. El nu poate să se războiască cu Hamas. Iar Hamas nu-l atinge, nu-l arestează”, explică palestinianul. 

Opiniile populației din Gaza se văd cel mai bine în sondaje: 53% din gazani erau de acord chiar și parțial cu ideea că „Hamas ar trebui să nu mai ceară distrugerea Israelului și să accepte soluția celor două state, bazată pe granițele din 1967”, arăta un sondaj din 2022. 

O altă cercetare de piață din martie 2023, realizată de un centru palestinian, arăta că 32% din gazani se gândesc să emigreze. „Tinerii de acolo nu au niciun viitor, nu au nicio speranță. Fac o facultate și îngroașă rândurile șomerilor. Se căsătoresc, fac nunți și botezuri, dar nu au niciun orizont în carieră”, spune Shaaban Al Ghazali. „Mulți sunt ademeniți de traficanți și ajung să moară în accidente pe mare, încercând să fugă ilegal”. Din cauza acestor condiții, civilii cer ridicarea blocadei. Pentru că doar așa pot să vadă măcar o scânteie a speranței la un viitor demn, adaugă acesta. 

Shaaban Al Ghazali atrage atenția și că Hamas nu administrează, de fapt, Fâșia Gaza. „Ei conduc politic, controlează securitatea și armata lor, însă toate facturile Fâșiei Gaza sunt plătite de Autoritatea Palestiniană”, explică acesta. „Apărarea civilă, serviciile medicale, electricitatea, apa, gazul și combustibilul din Israel care alimentează termocentrala, toate sunt plătite de AP.”

E Hamas organizație teroristă?

Shaaban Al Ghazali subliniază că nu e de acord cu uciderea inocenților, fără discriminare, însă nuanțează când vine vorba de a categorisi Hamas drept o organizație teroristă, ca ISIS ori Al-Qaida. „Palestinienii au dreptul la o rezistență în fața ocupației, conform tratatelor internaționale”, subliniază el.

De asemenea, înțelege de ce Israelul îi consideră teroriști, însă nu crede că e de bun augur ca toți să adopte această perspectivă. „Nu e productiv pentru Europa să adopte narativul Israelului, pentru că Hamas nu a comis niciodată acte teroriste în Europa”, e de părere palestinianul. Crede că e mai bine ca statele UE să lase uși deschise către negocieri cu liderii Hamas. Chiar România ar putea fi o soluție de mediator în conflictul din Orientul Apropiat. 

„Abbas i-a spus lui Iohannis că și-ar dori ca România să fie mediator. Politica externă românească a fost mereu echilibrată în Orientul Apropiat”, spune Shaaban Al Ghazali. Acest lucru a fost confirmat și de ambasadorul Palestinei la București, pentru Libertatea. „Din păcate, România nu folosește această prietenie pe care o are și cu partea israeliană, și cu cea palestiniană. Are alte priorități acum - războiul din Ucraina și spațiul Schengen”.

Unica soluție de pace

„Pacea în Orientul Apropiat începe de aici: implementarea soluției celor două state”, aceasta e rezolvarea pe termen lung pe care o vede Shaaban Al Ghazali. Speră ca eforturile pentru a deveni realitate acest deziderat palestinian să vină și din Israel. 

„Acolo există oameni care militează pentru pace și sunt solidari cu cauza palestiniană. În plus, avem două milioane de palestinieni care sunt cetățeni ai Israelului. Publicul israelian ar trebui să facă presiune și să aleagă un guvern rațional, fără adepți ai colonialismului. Pentru că pe lângă acțiunile IDF, care durează de 56 de ani, avem acțiunile coloniștilor. Aproape zilnic atacă oameni liniștiți, țărani care merg pe câmp cu animalele. E grav și pentru noi, și pentru Israel”, spune Shaaban Al Ghazali. 

Crede că, pe frontul negocierilor, palestinienii au făcut deja prima concesie în fața Israelului: „Nu cerem un stat așa cum a fost partajarea din 1948, cu 44% din Palestina istorică (conform rezoluției 181 a ONU, n.r.), ci doar 22% din teritoriu. Atât. Nu e foarte greu, cu niște voință”. 

Foto: Profimedia