Interviu | Zoia Alecu a fost cerută de soție pe scenă: „Are o anumită finețe, este un romantic”

Zoia Alecu, cunoscuta cântăreață folk și membră a celebrei trupe Sfinx Experience, ne povestește despre unul din cele mai frumoase momente din viața ei. La împlinirea a 50 de ani de carieră a fost cerută de soție, pe scenă, de către Paul Prisada, liderul trupei Accent din Tulcea, bărbatul care o iubește sincer și necondiționat.

Zoia Alecu împlinește, astăzi, 68 de ani. Într-un interviu exclusiv pentru UNICA.RO, cunoscuta cantautoare ne povestește despre relația pe care o are cu fiul ei, Ionuț, dar și cu minunata ei nepoțică. Aflăm când a început prietenia absolut specială cu Crina Mardare și care au fost cele mai grele momente pe care le-au depășit împreună. Zoia Alecu își recunoaște, cu sinceritate, defectele și ne spune care este cea mai mare pasiune a ei. Ea ne dezvăluie ce preț a trebuit să plătească pentru succesul avut și cum a fost marginalizată în perioada comunistă. Zoia Alecu ne spune ce înseamnă pentru ea Paul Prisada, bărbatul care a cerut-o de soție pe scenă, la împlinirea a 50 de ani de carieră. 

Zoia Alecu: „Eu mi-am ales vârsta de 30 de ani”

La mulți ani, Zoia Alecu. Ai împlinit azi o vârstă pe care nimeni nu ți-ar da-o. Care este secretul?

Pentru mine vârsta este doar o stare de spirit. Ai atâția ani câți crezi tu că ai, în mintea ta. Dacă te gândești tot timpul să aliniezi vârsta cu stilul de gândire sau felul de a simți, este greșit. Eu, de exemplu, mi-am ales vârsta de 30 de ani.

„Uneori rămânem ca un zălog în urma celor dragi”

Cum era Zoia la 20 de ani și cum este azi, la 68? Ce simți că ai câștigat și ce ai pierdut?

Am câștigat foarte multă experiență și foarte multe povești de viață. Le-am pus, pe toate, în cântecele mele. Am pierdut, din păcate, foarte mulți oameni dragi, dar asta este viața. Uneori rămânem ca un zălog în urma celor dragi. Ca mai apoi, la rândul nostru, să primim aceeași dragoste și atenție când nu vom mai fi pe acest pământ.

„Omul este sortit să facă greșeli, numai așa învață”

Dacă ai putea s-o iei de la început, ai încerca să nu mai repeți anumite greșeli?

Ar fi prostesc să spun că nu voi mai face acele greșeli pe care le-am făcut. Orice om, cu un oarecare grad de spiritualitate, își dorește să nu repete anumite greșeli. Poate că unele, din perspectiva altora, nu au fost greșeli, dar important este cum le-am considerat eu. Omul este sortit să facă greșeli, numai așa învață.

Zoia Alecu ne vorbește despre schimbările făcute în muzică

Te-ai lansat în 1973 ca artist de muzică folk. Cum era publicul de atunci, cum erau fanii?

Pot spune că este o diferență foarte mare între atunci și acum. Asta chiar dacă, în nișa noastră de muzică folk, publicul nu este foarte schimbat. Sunt foarte mulți care au preluat de la părinții lor dragostea pentru acest gen muzical, ascultând în casă. Pe vremuri exista un respect extraordinar pentru artiști și pentru scenă. Sigur, acum și artiștii s-au schimbat, la fel și stilul de a cânta, de a se comporta. Eu am fost mai atentă la cum se schimbă, cu timpul, muzica. Am încercat să merg în pas cu timpul, atît din punct de vedere al  compoziției, cît și a stilului de interpretare. Am încercat să fiu cât mai actuală.

Zoia Alecu, despre cenzura fostului regim: „Am fost marginalizată pentru că nu participam la aniversările comuniste”

Te-ai lovit de cenzura comunistă? Ai avut probleme la spectacole?

Nu pot să spun că la spectacole am avut probleme, ci faptul că anumite piese mi-au fost interzise. Am fost marginalizată pentru că nu participam la evenimentele de 23 august, 1 mai sau alte aniversări comuniste. Dar eu, spre deosebire de alții, urmăriți în nu știu câte dosare penale, nu pot spune că am dus-o foarte greu.

„Ne percepeau un impozit de 35 la sută din tot ce câștigam în valută”

Când trebuia să plecați în străinătate, era securitatea mereu pe urmele voastre?

Da. Culmea, am aflat după Revoluție că, de fapt, noi îi plăteam să ne urmărească. Cei de la ARIA ne percepeau un impozit de 35 la sută din tot ce câștigam în valută iar din banii ăștia erau plătite și cadrele care ne urmăreau. Stăteau în aceleași hoteluri cu noi, mâncau pe munca noastră.

Pierderea familiei, cele mai cumplite momente pentru Zoia Alecu

Citește continuarea pe Unica.ro