acum 1 an
158
Una dintre cele mai mari bătălii urbane din ultimii ani a fost asaltul asupra orașului Mosul, din Irak (2016-2017), pentru eliberarea acestuia de sub controlul Statului Islamic. Ofensiva israeliană din Gaza, care a ucis deja peste 8.500 de oameni, va fi mult mai costisitoare pentru civili, spun experții citați de revista The Economist.
Războiul din Gaza are efecte devastatoare asupra civililor, autoritățile locale anunțând marți că peste 8.500 de persoane, inclusiv mii de copii și femei, au murit până acum, în bombardamentele începute după atacul Hamas din 7 octombrie.
The Economist estimează, pe baza imaginilor din satelit, că peste o zecime din locuințele Fâșiei Gaza au fost distruse, lăsând peste 280.000 de persoane fără case în care să se poată întoarce. În multe privințe, aceste date corespund parametrilor (evident sângeroși) ai războiului urban, care este neobișnuit de distructiv.
Dar războiul Israelului din Gaza este, de asemenea, distinct, au observat experții.
Conflictul urban este întotdeauna sângeros. Primul atac american asupra orașului Fallujah, în 2004, a ucis până la 600 de civili, adică 0,2% din populație, în comparație cu 0,3% în războiul de astăzi din Gaza. Un al doilea asalt, mai târziu în cursul anului, a mai ucis aproximativ 800 de persoane și a lăsat majoritatea clădirilor orașului avariate.
Se estimează că bătălia pentru Sadr City, o suburbie a Bagdadului, a ucis aproape 1.000 de persoane în martie și aprilie 2008, dintr-o populație de aproximativ 2 milioane de locuitori - deci comparabilă cu populația Gazei.
Una dintre cele mai mari bătălii urbane din ultimii ani a fost asaltul asupra orașului Mosul, care fusese cucerit de Statul Islamic (ISIS). Asaltul a fost purtat de o coaliție condusă de americani, inclusiv forțe terestre irakiene și kurde.
Cel puțin 9.000 de civili au fost uciși în Mosul în perioada 2016-17, potrivit Airwars, o organizație non-profit care urmărește daunele provocate civililor. Adică 0,6% din populația de la acea vreme. Dintre clădirile care au fost avariate, mai mult de 80% erau rezidențiale.
Aceste cazuri ar putea sugera că războiul din Gaza, deși distructiv și brutal, nu este neobișnuit după standardele istorice - cel puțin nu încă. Cu toate acestea, există și diferențe esențiale, scrie The Economist.
„Localnicii nu pot scăpa cu adevărat”
Prima și cea mai importantă diferență este statutul civililor. În Mosul, ISIS a încercat să împiedice civilii să fugă, trăgând în ei și minând coridoarele de ieșire din oraș. Cu toate acestea, mulți civili au părăsit orașul.
Între octombrie 2016 și iunie 2017, aproape 900.000 de civili au plecat - aproape jumătate din populația de dinainte de război. Până acum, Israelul a respins în mare parte apelurile venite din mai multe colțuri ale lumii, inclusiv din partea UE și a altora, pentru astfel de pauze.
Geografia Fâșiei Gaza este mai puțin permisivă decât a orașelor menționate mai sus. Israelul a cerut într-adevăr evacuarea a aproximativ 1,1 milioane de civili din nordul Fâșiei Gaza, dar aproximativ o treime dintre aceștia au rămas pe loc.
Mulți dintre locuitori sunt deja refugiați acolo din alte locuri și se tem că, dacă pleacă, s-ar putea să nu li se mai permită niciodată să se întoarcă la casele lor. Cei care vor să scape din teritoriul palestinian nu pot merge în sudul Egiptului, care nu dorește să își asume responsabilitatea pentru refugiați și a refuzat până acum să își deschidă granița.
În același timp, Israelul continuă să lovească părți din sudul Fâșiei Gaza, deși într-un mod mai limitat decât în nord.
„Localnicii nu pot scăpa cu adevărat și nici luptele nu pot avea loc cu adevărat în zone deschise, departe de centrele urbane”, a explicat Amos Fox, un expert în războaie urbane care a scris pe larg despre Mosul. „Lupta urbană (din Gaza) este probabil mult mai costisitoare decât orice am văzut în ultimii ani”, a adăugat el.
Chiar și acei civili care s-au mutat spre sud se confruntă cu o criză umanitară tot mai puternică. Sistemul de asistență medicală din Gaza are o capacitate de doar 3.500 de paturi, potrivit Medici fără Frontiere, deci mult sub necesar.
În schimb, în Mosul, Organizația Mondială a Sănătății a reușit să stabilească puncte de stabilizare a traumatismelor pentru a oferi asistență medicală urgentă la 10-15 minute de linia frontului, iar spitalele de campanie mai mari se aflau la o oră distanță.
Armata Israeliană (IDF) are un număr mic de „ofițeri însărcinați cu chestiuni umanitare” încorporați în unitățile sale de luptă, al căror rol este de a încerca să răspundă nevoilor populației locale, dar aceștia sunt departe de a fi suficienți pentru a face față nevoilor apărute în urma unei ofensive terestre.
Politicienii israelieni au declarat că nu vor trimite ajutoare pentru civili până când nu vor fi eliberați toți ostaticii, deși oficialii recunosc că acest lucru s-ar putea schimba pe măsură ce ofensiva se extinde. Un număr limitat de camioane cu ajutoare au intrat prin Egipt în ultimele zile.
Protecția civililor: „Mentalitatea cu care lupți îți afectează planificarea și comportamentul”
O a doua diferență între Gaza și Mosul este gradul în care infrastructura civilă și cea militară se întrepătrund în Gaza.
În Irak, ISIS controla Mosul de aproximativ doi ani în momentul începerii bătăliei. Chiar și în această perioadă scurtă, grupul își stabilise o apărare impresionantă pe mai multe niveluri, bazându-se pe doctrina militară occidentală, a observat pentru Economist Rupert Jones, un general-maior britanic în retragere care a fost comandant adjunct al coaliției anti-ISIS.
Hamas, în schimb, a apărut în Gaza în 1987 și are rădăcini mult mai vechi, datând de la înființarea organizației de asistență socială Mujama al-Islamiya de către Ahmed Yassin în 1973. Timp de o jumătate de secol, a fost pe deplin integrată în țesutul social din Gaza și a condus Fâșia timp de 16 ani.
Apărarea sa a fost construită în jurul - și sub - infrastructura civilă a teritoriului. O parte din ușurința cu care Hamas a cucerit Gaza de la rivalii palestinieni în 2007 s-a datorat faptului că luptătorii săi au fost recrutați de pe străzi.
O a treia diferență este tactica. Forțele armate ale Israelului spun că pun un accent considerabil pe protecția civililor. Cu toate acestea, bombardamentele israeliene asupra Gaza au fost intense în comparație cu standardele istorice.
IDF a aruncat 6.000 de bombe în teritoriu în primele șase zile de război, o rată de bombardament care a depășit cu mult campaniile antiteroriste americane și occidentale. În Mosul, de exemplu, coaliția condusă de americani a aruncat 7.000 de bombe în decurs de două luni, în cea mai intensă perioadă de bombardament.
Pe 30 octombrie, un fost comandant adjunct al Diviziei Gaza a IDF a explicat pentru Financial Times amploarea campeniei. „Când soldații noștri fac manevre, facem acest lucru cu artilerie masivă, cu 50 de avioane deasupra capului distrugând tot ce mișcă”, a spus el.
Tacticile sunt modelate de modul în care o armată vede mizele unui război, de natura inamicului și de cea a civililor din jur.
Pentru Israel, războiul din Gaza este „existențial într-un mod în care nici măcar Mosul sau Marawi nu au fost”, a explicat Anthony King de la Universitatea Exeter, referindu-se la o bătălie între armata filipineză și ISIS, în 2017.
Oficialii israelieni au descris din ce în ce mai des Hamas ca fiind asemănătoare cu Statul Islamic - un inamic cu care compromisul nu mai este posibil. De asemenea, IDF nu are aceeași afinitate cu civilii palestinieni pe care o aveau forțele irakiene cu compatrioții pe care îi eliberau de sub dominația ISIS.
La Mosul, conducerea politică irakiană, de la prim-ministru în jos, a insistat ca un mare accent să fie pus pe protecția civililor. Generalul-locotenent Basim al-Tai, un ofițer irakian de rang înalt, a fost responsabil de operațiunea umanitară.
„El purta pe umeri greutatea populației din Mosul”, a subliniat generalul Jones. „Îi păsa foarte mult de civili”, a spus el.
Chiar și așa, experiența din Mosul este interesantă. Partea de est a orașului, văzută ca fiind mai intelectuală și urbană, a suferit mai puține pagube. Orașul vechi din vest, unde ISIS a oferit ultima rezistență, a fost văzut de forțele irakiene ca fiind mai conservator și mai prietenos cu teroriștii, așa că luptele au fost mai grele.
„Mentalitatea cu care lupți îți afectează planificarea, comportamentul și chiar reconstrucția”, a explicat pentru Economist Caroline Baudot, consilieră în cadrul unității de protecție a civililor din Comitetului Internațional al Crucii Roșii din Geneva. „Dacă operezi pe propriul teritoriu, spre deosebire de un alt teritoriu, s-ar putea să nu ai aceeași grijă față de civili”, a spus ea.
Cazul spitalelor care devin ținte în război
Rolul unităților medicale este deosebit de controversat. În rundele anterioare de război, spitalele palestiniene și alte centre de ajutorare a civililor au fost marcate pe hărțile militare israeliene ca fiind zone care nu pot fi lovite. Unele au fost totuși lovite în războaiele trecute, dar niciunul în mod intenționat, susține Israelul.
În acest război, Israelul a ordonat evacuarea părții de nord a Fâșiei Gaza, inclusiv a spitalelor - despre care spune că sunt folosite ca posturi de comandă ale Hamas.
Conform legilor războiului, spitalele își pierd protecția specială dacă sunt folosite în scopuri militare. Dar, chiar și în acest caz, armatele le pot ataca doar „după un avertisment corespunzător” și „o limită de timp rezonabilă”, scrie Economist.
Mosul, din nou, oferă un punct de comparație. ISIS a folosit spitalul din oraș ca bastion. Comandanții militari aliați au petrecut săptămâni întregi deliberând dacă acesta ar putea fi atacat, a spus generalul Jones, luând în considerare alte opțiuni, cum ar fi utilizarea lunetiștilor.
„Încet, cu timpul, a devenit clar că nu mai era un spital funcțional”, a spus el. În cele din urmă, unitatea sanitară a fost lovită, dar doar cu aprobarea prim-ministrului irakian de atunci.
„Nu am auzit niciodată de vreun caz în care să ai la dispoziție câteva zile pentru a evacua și a demonta un întreg spital”, a spus pentru Economist un expert veteran în daunele provocate civililor în timp de război, vorbind despre cazul spitalelor din Gaza. „Pur și simplu nu este posibil”, a spus el.
Următoarele săptămâni ar putea fi și mai grele pentrui civili
O a patra și ultima diferență este natura informațiilor de pe câmpul de luptă. La începutul acestui război, IDF au avut probabil informații considerabile despre infrastructura Hamas din Gaza, colectate de-a lungul anilor.
Dar multe dintre aceste ținte au fost probabil lovite în prima săptămână a campaniei. Forțele aeriene au trecut apoi la o strategie dinamică - găsirea și lovirea unor ținte care nu erau cunoscute la începutul războiului și care trebuie depistate într-un timp relativ scurt.
Aici se produc cele mai multe cazuri de vătămare a civililor, a spus expertul citat de Economist.
În Mosul, civilii locali, care în mare parte nu fraternizau cu ISIS, au furnizat o mulțime de informații forțelor irakiene, ajutându-le să îi lovească pe luptători. În schimb, în timpul bătăliei din 2017 pentru Raqqa, un oraș sirian deținut tot de ISIS, comandanții, cu mai puține forțe de infanterie pe teren, au fost „lipsiți de informații locale” și s-au trezit dependenți de supravegherea aeriană, incapabili să vadă interiorul clădirilor, potrivit unui raport al Rand Corporation, un think-tank american.
Serviciile de informații israeliene au suferit deja un eșec grav în materie de informații în Gaza, ținând cont că au ratat semnele pregătirilor Hamas pentru atacul din 7 octombrie.
Israelul dispune probabil de informații electronice bune despre Fâșie, ajutat inclusiv de avioanele americane care patrulează în estul Mediteranei. Dar este probabil ca Hamas să fie cel care are avantajul informațional pe front, a speculat Fox, localnicii oferind un flux constant de informații grupului pe măsură ce IDF avansează.
„Acest lucru răstoarnă situația pe care am văzut-o în Mosul”, a spuse el. IDF va trebui să lupte metodic, răzbind printr-o apărare mai bine planificată. Rezultatul va fi că mai mulți civili vor fi uciși. Dacă ultimele trei săptămâni au fost grele pentru civilii din Gaza, următoarele săptămâni ar putea fi și mai grele, scrie The Economist.
English (US) · 
Romanian (RO) ·