Mai mult decât talent, o stare de spirit: Marin Moraru și arta de a rămâne copil până la sfârșit

Există actori care joacă roluri și actori care devin parte din sufletul nostru, rudele noastre de departe pe care le primim în case prin ecranul televizorului sau pe scena teatrului. Marin Moraru a făcut parte din a doua categorie, acea specie rară de artiști care nu au nevoie de artificii pentru a cuceri, ci doar de o privire. Când spui „Marinuș”, nu te gândești la un monstru sacru intangibil, ci la un prieten drag, la acel unchi hâtru și bun care știe să te facă să râzi chiar și atunci când cerul e gri.

A fost un actor genial cu suflet de copil, un paradox ambulant: timid până la roșeață în viața de zi cu zi, dar un vulcan de energie pe scenă. Modestia lui nu era o mască, ci o a doua natură. Într-o lume a orgoliilor zgomotoase, el a ales discreția, lăsând personajele să vorbească în locul său. Și cât de frumos au vorbit! De la Take, Ianke și Cadîr la Toamna bobocilor, Marin Moraru a țesut o pânză invizibilă de emoție între el și public, o legătură care nu ...