Moda urâţeniei

Mai ales în industria jucăriilor pentru cei mici de acasă, care aşteaptă totdeauna un semn de tandreţe de la părinţii cu multe deplasări sau de la mătuşile care sosesc pe neaşteptate în dormitorul oricum prea strâmt pentru toţi membrii familiei, se instalează, o dată la câteva sezoane, moda mascotelor urâte, cât mai urâte posibil. Şi cât mai scumpe, desigur. Dacă atunci când eram eu mică se purta să ai măcar o păpuşă Barbie în colecţie, modelele s-au schimbat, uşor, uşor, astfel încât azi să fie căutate pluşurile cu feţe de demoni şi rânjete cumplite pe chip. Iar cei mici ar da şi din economiile lor, doar ca să aibă acasă un exemplar din marea adunătură de variante care se expune şi la tarabele de sezon şi în marile magazine de specialitate.

Iată, totuşi, că moda urâţeniei nu a cuprins doar jucăriile. Trece, desigur, şi pe la haine, acolo unde, în câteva dintre curentele cele mai originale, a te îmbrăca urât – la propriu – e semn de independenţă, de caracter ...