O psihologă din Roman susține din propriul buzunar o trupă de teatru pentru elevi. „Nu avem o sală de spectacol, facem repetiții în laboratorul de chimie”

Cătălina Bostan, coordonatoarea trupei Gong din Roman, a vorbit cu publicația de educație Școala 9 despre ce înseamnă să susții tinerii care vor să facă teatru într-un oraș mic din Moldova, unde nu există o sală de spectacol și care pierde mii de locuitori de la un recensământ la altul. 

Cătălina Bostan e îmbrăcată în penultima zi a festivalului într-o rochie galbenă și cu sandale de aceeași culoare. La picior poartă o brățară și mai are cu ea o pereche de ochelari de soare, căci, în august, soarele fierbe municipiul județului Teleorman. Azi e ziua de naștere a Cătălinei și spune că nu și-ar fi dorit să se afle în alt loc, decât la Ideo Ideis. Se întâmplă des ca ziua ei să și-o petreacă aici pentru că participă de 12 ani la festivalul de teatru care se ține în fiecare an în august. Ea spune că a avut emoții și mai mari decât de obicei, dat fiind faptul că trupa pe care o coordonează a jucat pe scena festivalului, cadou pentru ea. Cătălina este coordonatoarea trupei Gong din Roman. 

Cătălina Bostan și-a dorit de când era elevă să aibă o trupă de teatru în localitate

De câțiva ani, și în Roman există un festival de teatru după modelul Ideo Ideis, festivalul care poartă numele trupei - Gong. Și Cătălina, și George vor să extindă festivalul din Roman pentru că ei sunt de părere că este o experiență care te schimbă: „Când am plecat în primul festival de teatru, totul s-a schimbat, parcă lumea mea nu mai era aceeași.” Cum a început totul?

Repetiții de teatru în laboratorul de chimie

E de profesie psiholog și zâmbește dând ușor din cap la fiecare întrebare pe care i-o adresez. De 15 ani, coordonează și trupa Gong, care a luat naștere din pasiunea ei pentru teatru. La început, sala de repetiții era laboratorul de chimie dintr-o școală. „Nu aveam o sală de spectacol. Făceam repetiții în laboratorul de chimie pentru că doamna de chimie era și ea foarte impresionată de teatru”. 

Numele trupei, Gong, nu e întâmplător. „Mi-am dorit întotdeauna ca, dacă voi crește o trupă, să fie un ecou pentru generația aceea și pentru cele care vor veni și să străbată în timp. Și iată că n-a fost întâmplător ecoul - avem deja 15 ani”.

„Tinerii la noi nu plătesc nicio taxă. Este un proiect pe care eu mi-l asum și îl susțin în toți acești ani”, a mai spus Cătălina despre finanțarea trupei de teatru în orașul cu puțin peste 50.000 de locuitori la recensământul din 2011.

„Am jucat pe stradă și în spații neconvenționale - unde s-a putut”

Orașul din Moldova a pierdut aproape 20.000 de locuitori în 9 ani, potrivit datelor recensămintelor din 2002 și 2011. Fiind o zonă săracă a țării, locuitorii orașului au emigrat în alte țări, în speranța unui trai mai bun. Iar tinerii s-au îndreptat spre alte municipii în căutare de oportunități. 

<strong>Rezultatele </strong><a href="https://s.iw.ro/gateway/g/ZmlsZVNvdXJjZT1odHRwJTNBJTJGJTJG/c3RvcmFnZTA4dHJhbnNjb2Rlci5yY3Mt/cmRzLnJvJTJGc3RvcmFnZSUyRjIwMjIl/MkYxMiUyRjMwJTJGMTY1MDMwMl8xNjUw/MzAyX1JlY2Vuc2FtYW50LTIwMjItZGF0/ZS1wcm92aXpvcmlpLUlOUy5wZGYmaGFz/aD1jMjM5MGRmMTEzZWZiZjM3ZGRjZTEwYzVmZGY0N2ZmZQ==.pdf"><strong>recensământului din 2022</strong></a><strong> nu au fost defalcate pe localități, însă întregul județ Neamț a pierdut de la o decadă la alta alți 16.000 de locuitori (a ajuns la 454 de mii, de la 470 de mii).</strong>

„Cu pasiune”, spune Bostan despre felul în care se poate susține o trupă de teatru într-un oraș cum e Roman. 

Aceasta a înființat și o asociație cultural-artistică cu același nume, care are ca domeniu de activitate crearea de evenimente culturale și de susținere a tinerelor talente, în special teatru. „Avem ateliere de dezvoltare personală prin tehnici teatrale cu copii începând de la 6-7 ani până la liceu”, mai spune psihologa.

George Apetrei este un fost membru al trupei de teatru. Astăzi, face parte din organizarea Ideo Ideis. „Trupa m-a ajutat să ajung cine sunt acum și mi-a dat posibilitatea de a vedea lucruri pe care în Roman nu le-aș fi văzut în mod uzual”, povestește George. În Roman nu există un teatru. Cele mai apropiate orașe care au o astfel de instituție culturală sunt Bacău, Piatra Neamț sau Iași. Astfel, locuitorii din Roman nu au cunoscut ce înseamnă teatru la ei în oraș până la înființarea trupei Gong, după cum povestește Cătălina:  „Am educat un pic gustul pentru teatru și la Roman. Jucăm acasă, deși suntem privați de săli de spectacol. Am jucat pe stradă și în spații neconvenționale - unde s-a putut”, mai adaugă ea. 

După ce s-a înființat trupa Gong, Romanul a început să fie și gazda unui festival de teatru tânăr

„Cultura, în general, nu este o prioritate în orașele mici”

Și George simte lipsa de activități culturale din Roman: „Ne dorim un oraș educat și un oraș educat e un oraș în care poți vedea toate fețele cubului, nu doar o singură parte - nu doar un cinema sau doar o sală de concerte. Ai nevoie de tot ansamblul cultural”.

Cu toate acestea, deși în oraș nu există sferă artistică și Gong s-a clădit pe forțe proprii, autoritățile locale nu vin în ajutorul trupei. „Trupa nu a primit sprijin de la autorități. Nu ne-am bucurat de asta pentru că nu a existat o cultură nici artistică, nici teatrală. În ultima perioadă s-au dezvoltat mai multe asociații de dans sau de canto, dar teatrul nu a fost o prioritate și cultura, în general, nu este o prioritate în orașele mici, decât poate în anumite episoade electorale”.

Tineri care joacă pentru tineri

Cei 10 tineri actori coordonați de Bostan au ridicat sala în picioare după spectacolul „100 de rochii”, jucat la Ideo Ideis. Este o poveste despre discriminare pe baza situației materiale și a etniei în contextul școlii. Bostan spune despre piesă că „povestea a fost scrisă acum aproape 80 de ani, dar este etern valabilă și pregnantă și în zilele noastre - subiectul bullyingului”.

Piesele pe care le joacă cei din Gong sunt alese împreună, de coordonatori și de actori: „Tinerilor din ziua de astăzi nu le poți impune un text dacă ei nu simt, nu se regăsesc în povestea aceea. Și atunci, citim împreună, venim cu propuneri, discutăm și apoi luăm o decizie de comun acord”, povestește Bostan. 

Articolul complet, pe Școala 9.