O româncă stabilită în Israel povestește cum a arătat Crăciunul în plin război: „E ca un fel de perioadă de doliu”

Nici în noaptea din ajunul Crăciunului focurile dintre Israel și Hamas n-au încetat. Asta face ca multe tradiții de zeci de ani să fie oprite în Țara Sfântă. Pelerinii n-au mai vizitat Israelul în ultimele două luni, de când țara e în conflict, iar majoritatea zborurilor sunt sistate. Cum sărbătoresc anul acesta cei care își duc viața de zi cu zi printre sirenele care anunță atacuri? Libertatea a discutat cu o româncă stabilită de 12 ani în Israel despre cum a petrecut Crăciunul anul acesta cu familia ei. De sărbătorile de iarnă, Israelul primea între 120.000 și 150.000 de turiști în anii trecuți. 

Israelul a bombardat în noaptea de duminică spre luni tabăra de refugiați Al-Maghazi din centrul Fâșiei Gaza, cel puțin 70 de persoane fiind ucise, a transmis Ministerul Sănătății din enclavă, condus de Hamas. În același timp, în primul său mesaj public din 7 octombrie și până acum, liderul Hamas, Yahya Sinwar, spune că gruparea teroristă se confruntă cu o „bătălie acerbă, violentă și fără precedent” împotriva Israelului.
Până acum, bilanțul morților în Palestina ar fi depășit 20.000 și cel al răniților - 53.000, iar Israelul a pierdut în jur de 1.300 de cetățeni și a înregistrat peste 6.000 de răniți, arată Associated Press. 

„E ca un fel de perioadă de doliu”, explică Cristina Coroiu, 41 de ani, stabilită de 12 ani în Țara Sfântă, unde s-a mutat alături de soțul ei israelian. Locuiesc împreună cu copilul lor de 5 ani în Hod Hasharon, un oraș la nord de Tel Aviv. De un Crăciun „normal”, Cristina ar fi mers în Nazaret, orașul unde, potrivit referințelor biblice, Iisus și-a petrecut adolescența și a făcut primele minuni. Anul ăsta e acasă.

„Nu mai e același prilej de bucurie”

„Înainte, și cine nu era creștin venea la Nazaret, pentru că știa că era târgul de Crăciun și cu tot ce înseamnă tradițiile specifice perioadei. Acum însă, cei care nu au religia creștină nu mai participă la târgul respectiv, cel puțin anul ăsta, sau în număr foarte mic. Pentru că nu au dispoziția sufletească necesară. Nu mai e același prilej de bucurie, ca să zic așa”, spune Cristina.

Săptămâna de dinaintea Crăciunului, care pentru oameni ar fi trebuit să fie una specială, pentru cei aflați în zona de conflict n-a fost una în care și-au găsit liniștea. În zona în care locuiește Cristina, sirenele au sunat ultima oară joi. 

„E o perioadă mai grea”, spune ea, gândindu-se la turiștii care în alți ani ar fi împânzit bisericile din Țara Sfântă. „De obicei, la sărbătorile mari din fiecare religie veneau oameni din toată lumea să se roage, să viziteze. Veneau în pelerinaj să-și facă sărbătorile în Țara Sfântă. De Crăciun, oamenii erau duși și la Betleem. Anul acesta, nu se poate, pentru că acolo e închis. Cred că Betleemul în perioada asta nu poate fi vizitat deloc”. 

În doliu, de Crăciun

Ea explică totuși că locuitorii țării pot participa la slujbe, inclusiv arabii catolici sau ortodocși, pentru care se organizează slujbe în limba arabă. Dar nu mai e ca-n alți ani, când putea participa oricine, iar în pelerinajele conduse de preoți, aceștia puteau chiar ține slujbe în limba turiștilor. 

„Lumea încă trăiește cu trauma de pe data de 7 octombrie. Sunt încă oameni care sunt ținuți prizonieri în Gaza și lumea la asta se uită acum în principal. Și la ce urmează să se întâmple. Încă este conflict, chiar dacă deja în zona în care mă aflu eu nu mai sunt rachete, armata israeliană este acolo încă”, mai spune Cristina. 

Cum simt copiii războiul

Deși nu se pot preface că războiul nu există, au încercat să aibă un Crăciun cât mai aproape de normalitate. Au împodobit bradul, iar celui mic i-au pregătit cadouri. „Am împodobit bradul, chiar am pus colinde de Crăciun, astăzi dimineața a ajuns Moș Crăciun cu jucării și dulciuri”.

Bradul împodobit al Cristinei Coroiu. Aceasta a preferat ca ea să nu facă publică o fotografie și cu familia sa

„Am încercat să fie cât de cât un fel de normalitate cu sărbătorile”. Dar copiii știu de conflict, iar adulții încearcă să le explice pe înțelesul lor, deși știu că asta vine sub o formă de maturizare precoce. „Le explicăm că este conflict, că este război, că atunci când sună alarma trebuie să fim pregătiți să fugim la locul care este cel mai sigur, pe care fiecare copil îl știe în casa lui și dacă cumva se întâmplă la grădiniță știu și acolo care e camera de siguranță. Deci copiii sunt deja obișnuiți cu asta”.

„A fost o perioadă în care sunau sirenele în fiecare zi”

Norocul Cristinei, așa cum îl numește ea, este acela că în octombrie, când au izbucnit atacurile Hamas, se aflau în vacanța în Italia. De acolo, a venit cu familia o perioadă în România. „Deși noi nu eram acolo, am văzut pe grupul părinților de la grădiniță. Având în vedere că adulții erau stresați, și copiii erau stresați. A fost o perioadă în care nu puteai să-i scoți din casă cel puțin o lună, o lună jumate, pentru că era prea periculos. Sunau sirenele în fiecare zi. A fost o perioadă foarte dificilă”, povestește ea.

„Copiii au înțeles pericolul și lucrurile astea se învață aici și la grădiniță. Dar nu voiam să trecem prin așa ceva decât dacă era un exercițiu”, mai adaugă Cristina.

„Să fie liniște peste tot”, își dorește și ea, în timp ce se gândește și la ceilalți, încă cu speranță: „Vreau să urez, dacă se poate, pe calea asta tuturor celor din țară care sărbătoresc Crăciunul să aibă sărbători fericite, Crăciun fericit, multă sănătate, bucurie, tot ce își doresc să se împlinească. Doamne, păzește-ne de conflicte!”, conchide Cristina.