Octavian Știreanu: Ce ascunde dictatura climatică?

În 2019, an industrial neafectat de pandemie, Uniunea Europeană a fost pe locul 4 în lume la cantitatea de gaze cu efect de seră emise (cu 7,3% din total), după China, Statele Unite și India, care împreună emit 92,7%. Ponderea UE în emisiile globale de gaze cu efect de seră a scăzut de la 15,2% în 1990 la 7,3% în 2019.

Schimbările climatice  sunt un subiect la mare modă. Cu multă abilitate, termenul de „încălzire globală”, contrazis de realitate, este înlocuit cu acela mult mai încăpător și neverificabil de „schimbări climatice”.

S-a lansat ipoteza că lumea este amenințată de tot felul de  schimbări climatice. În sus sau în jos,  nu se știe – cert este că afectează în fel și chip economia, sănătatea, respirația, natalitatea ș.a.m.d.

Cu timpul, ipoteza s-a transformat într-o axiomă. Adică în ceva care nu mai trebuie demonstrat. S-a găsit rapid și cauza „schimbărilor climatice”: emisia de gaze cu efect de seră. Se spune că unele gaze din atmosferă se comportă ca pereții unei sere – captează și rețin căldura soarelui, astfel încât aceasta nu mai este eliberată înapoi în spațiu și ajunge să producă o încălzire globală. S-a obținut concluzia dorită: inamicul omenirii îl reprezintă sursele de emisie a acestor gaze păcătoase.

Conform unor documente oficiale ale CE, sursele emisiilor de gaze sunt: folosirea combustibililor fosili (cărbune, petrol și gaze naturale), tăierea pădurilor (copacii absorbind prin fotosinteză CO2 din atmosferă),  îngrășămintele care conțin azot și, nu în ultimul rând, creșterea animalelor, mai ales a vitelor și ovinelor, care „produc cantități mari de metan în timpul digestiei”!.

Toate aceste cauze alcătuiesc  un adversar care trebuie învins. Comisia Europeană și-a creat un nou obiect al muncii. Lumea trebuie mobilizată pentru această nouă luptă.

Nu există un etalon care să măsoare cu precizie în ce constau schimbările climatice. Se spune doar că temperatura planetei crește cu o rată de  0,2 °C pe deceniu, ceea ce ar fi foarte grav. Creșterea este la paușal, nu doar la ecuator sau la polul nord.

Similar cu pandemia virotică este pe cale de răspândire o pandemie climatică. În cazul acesteia, răul nu mai e provocat de un virus exterior, ci – ne spun adepții acestei teorii – de modul tradițional de viață al oamenilor.  Acesta trebuie schimbat. E nevoie de o lume fără cărbune, țiței și gaze naturale. Dar și fără vaci și oi….

Directivele CE n-au întârzâiat să apară. Birocrația bruxelleză produce pe bandă rulantă tot felul de măsuri demente, fără să întrebe oamenii, cetățenii, țările membre…Funcționarii UE, acești copaci pe rotile, fără rădăcini în țările din care provin,  care se învârt pe coridoare mai ales între casierie și bufet, ne anunță: centralele casnice pe gaze vor fi interzise din 2030. Automobilele pe benzină vor fi interzise din 2035. Consumul de carne de vacă trebuie redus cu 71% pînă în 2030. Avem alternativa biftecului de greieri și a pilafului de furnici etc, etc.

Tendința green deal-ului aflat în răspunderea fostului prim-vicepreședinte al CE Frans Timmermans este spre instalarea unei dictaturi climatice care să „salveze” omenirea, distrugând, în subsidiar, modul tradițional de viață al oamenilor. În paralel, terorismul ecologic răspândit de o propagandă bine ticluită a dus la distrugerea industriei din multe țări europene.

Ponderea UE în emisiile globale de gaze cu efect de seră a scăzut de la 15,2% în 1990 la 7,3%  în 2019. Diferența de 92,3% provine doar de la 3 țări: China, SUA și India. Proporția aceasta explică de ce UE a ajuns o putere economică de mâna a doua, care nu mai contează în competiția cu țările ferite de această pandemie climatică.

 (https://www.europarl.europa.eu/news/ro/headlines/priorities/schimbarile-climatice/20180301STO98928/emisii-de-gaze-cu-efect-de-sera-pe-tari-si-sectoare-infografic)

Folosirea energiilor convenționale este o sursă, dar și un indicator al dezvoltării economice. Regula se confirmă și în interiorul UE, unde 70% din volumul emisiei de gaze provin de la cinci state: Germania, Franța, Italia, Polonia și Spania.

(https://www.europarl.europa.eu/news/ro/headlines/society/20180703STO07123/schimbarile-climatice-in-europa-cifre-si-date).

                        UN SULTAN CERE DOVADA

La Conferința ONU privind schimbările climatice (pe scurt COP28) desfășurată la începutul acestei luni în Dubai a explodat o mică bombă. Președintele summit-ului, Sultan Al Jaber, a avut o declarație contra curentului, afirmând că „nu există nicio dovadă științifică” din care să reiasă faptul că este necesară eliminarea combustibililor fosili pentru a limita creșterea temperaturii globale la 1,5 grade Celsius.

Informația a fost  difuzată de „The Guardian” pe 3 decembrie, în plină conferință.

Potrivit publicației britanice, Al Jaber a făcut aceste comentarii cu ocazia unui eveniment online „She Changes Climate”, desfășurat pe 21 noiembrie. În polemica ivită încă de atunci, el cerea să îi fie prezentată o foaie de parcurs „pentru o eliminare treptată a combustibililor fosili care să permită o dezvoltare socio-economică durabilă, dacă nu vreți să duceți lumea înapoi în peșteri”. „Nu cred că veți putea ajuta la rezolvarea problemei climei, arătând cu degetul sau contribuind la polarizarea și divizarea care se întâmplă deja în lume. Arătați-mi soluțiile. Nu mai arătați cu degetul”, mai adăuga Al Jaber.

Declarațiile sale contrazic opinia secretarului general al ONU, Antonio Guterres, care a afirmat în cadrul summit-ului că „știința este clară” și că „limita de 1,5 grade Celsius este posibilă doar dacă, în cele din urmă, vom înceta să mai ardem toți combustibilii fosili. Nu reducem, nu diminuăm. Eliminarea treptată, cu un calendar clar”, a afirmat Guterres la Dubai, chiar în casa unuia dintre cei mai mari producători de țiței din lume.

Afirmațiile lui Al Jaber sunt considerate de unii oameni de știință „incredibil de îngrijorătoare”, „se apropie de negarea climatului”, arată ziarul britanic.

Trebuie spus că Al Jaber nu este un fitecine. Din 2016 este directorul executiv al companiei petroliere de stat din Emiratele Arabe Unite (ADNOC – Abu Dhabi National Oil Company), companie la care și-a început cariera ca inginer. În ianuarie anul acesta a fost desemnat coordonator al COP28 din Dubai –  ceea ce unii observatori consideră că a reprezentat un grav conflict de interese.

Al Jaber are 50 de ani și studii solide făcute în SUA. Deține o licență în inginerie chimică de la Universitatea din California de Sud, un doctorat în afaceri și economie de la Universitatea Coventry și un MBA de la California State University din Los Angeles. Este membru al Consiliului Suprem pentru Afaceri Financiare și Economice din Abu Dhabi, președintele Băncii de Dezvoltare a Emiratelor  și membru în consiliul de administrație al Universității de Inteligență Artificială „Mohamed bin Zayed”.

            VACA VINOVATĂ ȘI ÎNTOARCEREA LA PEȘTERI

Disputele în jurul schimbărilor climatice sunt departe de a se încheia. Ofensiva împotriva combustibililor fosili începe să fie temperată de complicațiile care apar în folosirea motoarelor electrice. Industria cărbunelui și cea nucleară, aruncate peste bord cu două decenii în urmă, încep să fie reabilitate. Germania este un exemplu.

Interesele politice sunt decisive în tranșarea disputei pro și contra combustibililor fosili. Poziționarea secretarului general al ONU, Antonio Guterres, este evident partizană, chiar dacă se ascunde sub antetul generos al salvării omenirii. Argumentele sale sunt volatile. Acuzarea vacii ca sursă a emisiei de bioxid de carbon reflectă criza de argumente împotriva combustibililor fosili.

Apologeții eliminării combustibililor fosili nu pot da răspuns convingător solicitării formulate  de Al Jaber – și anume o foaie de parcurs pentru o eliminare treptată a combustibililor fosili care să permită o dezvoltare socio-economică durabilă, „dacă nu vreți să duceți lumea înapoi în peșteri”.

Combustibilii fosili au influențat decisiv  civilizația omenirii și dezvoltarea economică a țărilor în ultimul secol. Ce le poate lua locul?  Dezvoltarea uimitoare a Germaniei după Al Doilea Război Mondial este pusă de multă lume pe seama surselor ieftine de energie asigurate de Rusia, chiar dacă referirile la acest subiect sunt trecute la note de subsol.

Nici limita de 1,5 grade Celsius, vehiculată de vestitorii schimbărilor climatice, la care ar trebui să se plafoneze încălzirea planetei nu este stabilită decât convențional. Lipsește un etalon obiectiv și verificabil privind măsurătorile climatice și factorii care le influențează. Și mai lipsesc analize exhaustive privind efectele acestui plus de temperatură pe zone geografice, anotimpuri, forme de relief, densitate de populație ș.a.m.d.

Acceptarea convențională a unor standarde pentru viitor pe baza unor curbe de temperatură ale trecutului este contrazisă adesea de realitatea meteorologică concretă în diferite colțuri ale lumii.

Fenomenul de încălzire este, totuși,  cvasiunanim acceptat, dar asupra cauzelor procesului există diverse explicații. Consecințele eliminării combustibililor fosili asupra dezvoltării omenirii sunt trecute sub tăcere. Întrebarea lui Al Jaber n-a primit răspuns și nici nu sunt speranțe că va primi vreodată.

The post Octavian Știreanu: Ce ascunde dictatura climatică? appeared first on Cotidianul RO.