La un moment dat se zicea că atunci cînd beau Peter O’Toole cu Richard Burton se cutremura Anglia. Dacă Ilie Bolojan s-ar fi înfruntat cu chirurgul Gheorghe Carp, s-ar fi cutremurat Oradea și tot vestul țării și nu s-ar fi ales mai nimic din cele care se văd astăzi. Ar fi fost un război între două personalități puternice care ar fi continuat cu pagube pentru toți. Din fericire, cei doi s-au dovedit compatibili și au lucrat împreună. Dr. Gheorghe Carp a fost viceprimarul lui Ilie Bolojan. Mai mult, doctorul Carp a traversat și o dramă cumplită. L-a pierdut pe fiul său de 20 de ani. De la această nenorocire a început „revoluția”.
– L-am pierdut pentru că sistemul a funcționat prost. Și am zis că trebuie să fac ceva pentru schimbarea lui în bine.
Ilie Bolojan și Gheorghe Carp au mers pe aceeași linie, au pășit în același ritm și au ”cîntat aceeași partitură”. Pentru o vreme, dr. Gheorghe Carp a fost viceprimarul municipiului și a răspuns de sănătate și de infrastructură. Gheorghe Carp este și directorul Spitalului județean. Pasager, el a mai fost și senator PNL în legislatura 2020-2024, dar la jumătatea mandatului a demisionat.
„-Nu era pentru mine. Nu aveam ce face acolo!”.
Cu siguranță că dr. Gheorghe Carp și Ilie Bolojan au mers pe aceeași mînă. I-a colindat un gînd și și-au asumat o idee: comasarea spitalelor din municipiul Oradea. Suna cam trăznit, dar au pus-o la cale, în ciuda cîrtelilor și a contestațiilor.
Gheorghe Carp, acum directorul tuturor spitalelor din Oradea, povestește:
– Eram directorul Spitalului de copii și într-o dimineață pe la șapte îl văd pe Ilie Bolojan ieșind zîmbitor.
– Ce s-a întîmplat? Aveți pe cineva aici, domnule primar?
– Nu! Am trecut doar în fugă și mi-a plăcut că se lucra de zor!
Hopa, am zis, cu el se poate face treabă. Și am strîns legăturile. I-am fost și viceprimar și i-am povestit despre unificarea spitalelor din oraș.
Spitalul județean Oradea văzut pe din afară
Trebuie să înțelegeți că operațiunea cu „unificarea spitalelor din Oradea” s-a derulat în vreme ce alte spitale se închideau, cînd se cînta placa descentralizării, în vreme ce percepția sistemului de sănătate era în picaj, iar unitățile private răsăreau ca și ciupercile după ploaie.
– Ce a rezultat din această incredibilă operațiune de unificare a celor șase spitale din oraș?
-A dispărut concurența dintre ele și au apărut posturi inutile, am dobîndit mai multe fonduri, astfel că în timpul pandemiei am putut importa materiale direct și la jumătate de preț. Am trecut la o sterilizare modernă, pentru toate spitalele, într-o unitate super-dotată. Instrumentele rezistă 7 zile în containere și încă 7 luni în pungi sigilate. Nu mai sterilizăm în fiecare zi. Ne concentrăm pe dezvoltare.Vom putea construi un spital de boli infecțioase pînă în 2026. La Spitalul județean am montat un heliport în terasă pentru transferul urgențelor. Construim lîngă spital o nouă parcare de 500 de locuri. Cu ajutorul primăriei, am expropriat terenuri și construim un ambulator în imediata vecinătate a spitalului. Și am început să pregătim supraspecialități. Îi trmitem în străinătate la specializare pentru a putea lucra pe aparate de ultimă oră. Am adus un angiograf cu computer tomograf, așa-zis Angio CT, am achiziționat un laborator robotizat pentru analize care deservește toată regiunea.
Comasarea spitalelor a generat scăderi de costuri 30%, iar timpul de intervenție s-a scurtat cu 75%, în vreme ce personalul necesar a scăzut și el la jumătate. S-au consolidat relațiile între spitale și am trecut la faza în care analizăm și pregătim funcționarea unui consorțiu al spitalelor în județul Bihor. Operațiunea ar salva spitalele mici. Reducem astfel numărul de paturi și numărul zilelor de spitalizare. Erau secții în care gradul de ocupabilitate se învîrtea la 50%. Maternitatea lucra și ea cu un grad de ocupare de 50%. Am constatat că 15% din doctori nu-și fac nici salariile. Am aplicat la sînge criteriile de performanță. Contractul cu undic nou este numai pentru un an. Dacă performează, îl trecem la trei ani. Dacă el confirmă, trecem la un contract pe cinci ani și abia apoi la un contract definitiv. Noi analizăm activitatea unui medic lunar, trimestrial și semestrial și, în cele din urmă, anual. Ne confruntăm și cu fluctuațiile de personal. Anual pleacă 10% din personal, din care jumătate la pensie, jumătate din alte motive. Am ajuns la 173 de posturi libere. Comasarea ne permite să detașăm fără acordul persoanei pînă la 6 luni. Dar tot mai avem nevoie de personal și politica statului în materie de angajări ne afectează. Avem 25 de cardiologi și putem suplini. Sunt spitale județene fără specialist. Noi acoperim trei județe și de pe raza lor nu putem refuza pe nimeni. La Oradea, asistența medicală funcționează și oamenii nu se tem de ea. O caută, o folosesc și au încredere.
Am făcut un sondaj prin 2008. Sănătatea era o prioritate pentru 81% dintre locuitorii din municipiu. Am repetat sondajul și în 2016. Mai era doar pentru 21%, iar în 2020 a scăzut la 18%. Asta înseamnă că am reușit, că funcționează, că oamenii își dau seama că din taxele pe care le plătesc li se întorc niște servicii mai bune.
– Cum se pot salva spitalele de stat și sistemul public?
– Cu manageri. Cît am fost membru în Camera Deputaților în Comisia de Sănătate am propus înființarea unui masterat de 3 ani pentru managementul spitalelor la care să se poată înscrie medici, juriști sau economiști, în ideea că un absolvent, după 3 ani de studii în materie, poate conduce un spital de gradul 3. Apoi, după 4 ani, cu indicatorii realizați, poate concura pentru un post de manager la un spital de gradul 2 și abia după alți 4 ani poate ajunge la șefia unui spital de gradul 1. Atunci cu siguranță se pricepe și greșește mai puțin. Sigur, managerul are nevoie de fonduri și de sprijinul autorității. Am vizitat 135 de spitale din toată lumea. Cel mai teribil a fost cel din Atlanta. Acolo, medicii au salvat-o de la moarte pe mama lui Bernard Marcus, proprietarul de la The Home Depo, un mare filantrop care mai apoi a făcut donații impresionante. Ele au permis o dezvoltare extraordinară. Altfel, fără fonduri, oricît ai fi de manager, nu poți face mare lucru. Și fără sprijinul autorității. Noi, la Oradea, am avut noroc cu Bolojan. Un asemenea om vine cam o dată la o sută de ani.
– Vă temeți de ceva?
– De viteza timpului. Avem nevoie de geneticieni, de oameni pregătiți în inteligența artificială. Aceasta va surclasa foarte curînd radiologia. Ne trebuie chirurgi. Avem nevoie de sprijin și de încrederea oamenilor. Din păcate, în acest moment sistemul public este satanizat. Exact în momentul în care sunt atâtea de făcut…
Povestea doctorului Gheorghe Carp continuă.
Foto deschidere – Dr. Gheorghe Carp în laboratorul robotizat pentru analize medicale
Oradea, un model pentru toată țara
Oradea – un model pentru țară (2)
The post Oradea Mare – un alt sistem de sănătate (3) appeared first on Cotidianul RO.