Doi politicieni români se pot lăuda că sunt mai tari decât Iulius Cezar. Nu pentru că ar fi genii militare, nu pentru că ar fi condus campanii victorioase, ar fi cucerit Galia sau și-ar fi înlăturat rivalii politici. Dimpotrivă. Dar, față de Cezar, au marele avantaj că au supraviețuit pumnalelor înfipte în corp de apropiați. Nu înseamnă că n-au fost surprinși, că n-au sângerat și că n-au strigat „Et tu, USR?” (Și tu, USR?).
Nicușor Dan a fost mai mult decât tatăl adoptiv al USR. I-a fost acestei struțo-cămile ideologice atât Părinte 1, cât și Părinte 2. Ceea ce nu i-a împiedicat pe useriști să scape de el la prima încleștare de idei. Dintr-un partid în care se puteau regăsi mai multe curente de opinie, USR se transformase într-un dictator cu multe capete care-și urlă intoleranța pe aceeași voce, cu copy/paste.
Elena Lasconi era președintă a partidului, făcuse o figură mai mult decât frumoasă în alegerile prezidențiale, dând de pământ cu adversari precum Ciolacu, Ciucă,...

acum 1 ora
7






















English (US) ·
Romanian (RO) ·