Patru ani de la trecerea în neființă a „Doamnei comediei româneşti”, Tamara Buciuceanu-Botez

Când rostim numele Tamara Buciuceanu-Botez, gândul ne duce la rolul memorabil, profesoara de matematică, Isoscel, din filmele ”Extemporal la dirigenție”, "Declaraţie de Dragoste", ”Liceenii în alertă”, "Liceenii", ”Liceenii Rock'n'Roll”, dar şi Aneta din "Cuibul de viespi". Filmele în care Tamara Buciuceanu-Botez a jucat magistral rolul Isoscel abordau tema aspirațiilor tinerilor din perioada comunistă și post-comunistă și au reușit să influențeze mai multe generații prin dezvoltarea unor valori morale cum ar fi: solidaritatea la bine și la greu, încrederea în forțele proprii și dezvoltarea conștiinței prin propria muncă.

Tamara Buciuceanu-Botez face parte din generația de aur a teatrului românesc, fiind supranumită și „Doamna comediei românești”. În mai mult de o jumătate de secol de carieră, a jucat în peste 30 de filme, dar și pe scenele marilor teatre dintre care amintim: Bulandra, Teatrul Național, Teatrul de comedie, Teatrul Giulești, etc. A interpretat roluri memorabile în teatru, în piese precum „Dimineață pierdută”, „Coana Chirița”, „Domnișoara Nastasia”, „Mamouret”, „Romeo și Julieta la început de noiembrie”, „Scaunele”, „Cumetrele”, „Doctor fără voie”, „Nepotul”, „Așteptând la arlechin”, etc. De numele Tamarei Buciuceanu se leagă voioșia și încântarea de care am avut parte în cupletele din programele de Revelion.

Tamara Buciuceanu s-a născut pe 10 august 1929, la Tighina, în Basarabia, astăzi oraș în Republica Moldova, pe malul răului Nistru, într-o familie înstărită, tatăl fiind magistrat, așa cum îşi amintea actriţa:

„Aveam o casă mare, cu o intrare superbă. Era o casă boierească. Doar tata era magistrat… Aveam multe camere și un salon în care aveam un pian cu placă de bronz, adus de tata de la Bruxelles. Acolo luam masa zilnic. Mamei îi plăcea să pună masa ca și cum am fi avut oaspeţi mereu. Ce-i drept, aveam casa plină. Punea tacâmurile de argint, cristalurile și porţelanurile cele mai bune, în fiecare zi. Spunea că vrea să ne simţim bine și să ne bucurăm mereu. Am avut o copilărie minunată. Nu ne lipsea nimic, iar părinţii se înţelegeau perfect. Mama era o gospodină exemplară. Avea și ajutoare: bucătăreasa Fima… era o figură“.

Odată cu ocuparea Basarabiei și Bucovinei de Nord de către sovietici, în iunie 1940, la doar 11 ani, Tamara Buciuceanu a trebuit să-și părăsească universul copilăriei și să se refugieze la Iași, la bunicii din partea tatălui, având la dispoziție doar 30 de minute să ia ce putea apuca și să fugă din calea invadatorilor sovietici.

„Am făcut liceul la internat. Stăteam pe niște saltele din foi de porumb. Aveam fiecare doar câte o haină… Era foarte greu!… Ca să ne mai descurcăm cu banii, am fost suplinitoare la o școală ce se afla la trei kilometri de Suceava. Aveam clasa I. Mergeam pe jos până acolo…“, extras din cartea „Tamara Buciuceanu-Botez. O viaţă închinată scenei”, apărută în 2013.

Unul dintre marile regrete ale Tamarei Buciuceanu a fost acela că nu a devenit mamă, fiind căsătorită din 1962 cu medicul anestezist Alexandru Botez. Din 1996 a rămas singură locuind într-un apartament cochet de pe strada Andrei Mureşanu din București.

Tamara Buciuceanu-Botez declara că ”Pentru mine însă cuvântul vedetă nu există. Prea mult s-a folosit la televizor şi mie mi se pare totuşi că el are o altă semnificaţie. Cel mai mare lucru pe care am vrut să-l înscriu în viaţa mea a fost să fiu generoasă cu toţi oamenii pe care i-am intâlnit şi mai mult cu cei cu care am jucat. Tot ce am făcut, am făcut cu dăruire şi cu dragoste pentru meserie, pentru că fără asta nu se poate.”, iar pentru modestia incredibilă, generozitatea și talentul său, Tamara Buciuceanu-Botez merită să îi aducem un omagiu și să revedem ori de câte ori avem ocazia filmele în care a făcut roluri magistrale.