Războiul poate ucide și de la distanță, nu e nevoie să fii în fața lui, să auzi gloanțele, să te ardă suflul exploziei. O poate face fără grabă, pe nevăzute, pe nesimțite, chiar dacă ești la sute de kilometri de zona de luptă.
Inundațiile de proporții de după distrugerea barajului de la Nova Kakhovka, din HersonFoto: Shutterstock
Ceea ce a intrat în circulația naturală în timpul ostilităților nu dispare nicăieri. Se mișcă, este transferat, este spălat, absorbit, se acumulează, se evaporă, se depune și se transformă. Are permeabilitate verticală și orizontală. Se ridică la câțiva kilometri în sus, în straturile de aer. Se infiltrează adânc în straturile de sol, în apele supraterane și subterane. În același timp, poate acoperi sute de kilometri pe uscat, în aer, în lacuri, râuri și mări.
Aceasta e amprenta chimică a războiului, care contaminează apa potabilă, solul, apa de suprafață sau aerul.