Petrișor Peiu: Lungul drum al României de la Elena Ceaușescu la Marcel Ciolacu

Coaliția PSD-PNL-UDMR, condusă acum de către Marcel Ciolacu, a reușit să se mai facă încă o dată de râs săptămâna aceasta, atunci când a decis, la fel de fulgerător cum au votat și bugetul pe care nu reușesc să-l execute, să cocoațe în fruntea unei instituții eminamente cu rol tehnic doi vicepreședinți pentru care epitetul de caraghioși ar fi un alint, scrie Petrișor Peiu într-o analiză publicată de realitateafinanciara.net.

Asta după ce, anul trecut, aceeași coaliție, atunci sub bagheta lui Nicolae Ciucă, se umpluse de ridicol numind președinte al respectivei instituții un politruc la fel de nepotrivit ca și cei doi proaspeți vicepreședinți. Probabil că ați ghicit : este vorba despre Autoritatea Națională pentru Reglementare în Comunicații, ANCOM. Pentru cei nefamiliarizați cu acest gen de instituții, ANCOM este una dintre autoritățile publice cu rol extrem de tehnic, unde principalele calități cerute personalului sunt cunoștințele solide de inginerie electronică sau automatică și, într-o măsură mai mică, cunoștințe juridice. Majoritatea celor care lucrează la ANCOM este constituită din electroniști sau automatiști cu cariere solide și cu ani mulți de școală grea în spate. Motiv pentru care guvernele de până acum au avut bunul simț să mențină un nivel cel puțin decent al conducerii de aici. Totul, însă, până acum, căci actualul guvern a reușit, cu o nonșalanță specifică ignoranților, ceea ce părea de neconceput acum: să numească niște politruci în fruntea autorității.

Primul pas a fost făcut anul trecut când președinte a fost numit un politruc fost de mare calibru, Valeriu Zgonea. A fost, fără îndoială, o aroganță demnă de cele 70% din parlament ale marii coaliții, să pui în fruntea unei armate de electroniști și automatiști un absolvent, la seral, de construcții (mai precis, căi ferate, drumuri și poduri).

Dacă România mai are câteva fărâme universitare de calibru, acestea sunt exact acelea care mai organizează examen de admitere serios și dificil de trecut. Și vorbim aici de facultățile de medicină, de drept (acelea din cele trei mari universități de stat), de automatică și calculatoare și electronică. În aceste patru facultăți se înghesuie azi cei mai buni copii din fiecare generație. Și asta nu de ieri, de azi, ci încă din perioada anilor 80. Și absolvenții acestor facultăți sunt și cei care se află în vârful pieței muncii din România, având cele mai mari salarii și deținând cele mai vânate poziții din societate și din economie.

Iar unul dintre domeniile cele mai performante din țară este, fără îndoială, cel numit generic „telecomunicații” sau chiar mai simplu „comunicații”, căci astăzi cam toate comunicațiile sunt concepute și realizate pentru a fi disponibile  la mari distanțe, dându-i prefixului „tele” o nuanță pleonastică. Acest domeniu este populat de unele dintre cele mai bune minți pe care le are această națiune, în pofida faptului trist că România a alimentat Canada și Statele Unite cu generații întregi de electroniști de excepție.

Citiți analiza integral AICI