Pipa: inconfundabilă, enigmatică, interogativă

De la pipa inconfundabilă a lui Cornel Medrea și cea enigmatică a lui Henri Catargi la pipa interogativă a lui René Magritte

“Tot ceea ce vedem ascunde un alt lucru, întotdeauna dorim să vedem ce se ascunde prin ceea ce vedem.” – René Magritte

Cornel Medrea și pipa ca accesoriu esențial

În operele lui Cornel Medrea(1888-1964), sculptor de excepție format la Budapesta, în Imperiul Austro-Ungar, pipa nu apare reprezentată, însă pipa devine un accesoriu indispensabil atunci când se fotografiază sau este portretizat de alți artiști. Cum ar fi: Samuel Mützner în Peisaj cu sculptorul Medrea sau în desenele realizate de Ada Geo Medrea, ori Camil Ressu sau în modul în care însuși Medrea se autoportretizează nelipsit de pipă. Orele lungi de atelier în care lucra pentru portretele contemporanilor săi Bunescu, Dărăscu, Petrașcu, Baba erau nelipsite de prezența obstinentă a pipei.

Astfel, pipa devine într-un mod subtil un simbol al ponderii și al contemplației, amintind inconștient despre conexiunea între corp și spirit, dar și un element de recognoscibilitatea în ceea ce îl privește pe Cornel Medrea. Colecția Cornel Medrea, parte integrată a Muzeului Municipiului București, deține câteva dintre pipele pe care sculptorul le folosea adesea.

Henri H. Catargi și enigmatica sa pipă

Henri H. Catargi (1894-1976), maestru al naturilor statice, aduce pipa într-un cadru intim și autumnal. În pânzele sale, pipa devine o prezență constantă, sugerând o legătură între contemplarea naturală și introspectivă. Astfel, pipa devine un element de echilibru și meditație în compozițiile sale, conectând domeniul fizic cu cel al ideilor.

H.H.Catargi – Natura Statica- colectia Pinacoteca-MMB

Deși aranjamentele se schimbă- pot apărea cărți, vase cu flori, fructiere, fotografii înrămate, albume-, pipa rămâne deseori în cadrul surprins de Catargi, am putea spune pentru a introduce în arta sa un obiect extrem de personal care conduce spre introspecție și autenticitate. Așa cum putem admira și pe simezele Colecției de artă Ligia și Pompiliu Macovei – Natură statică cu fructieră (1967) sau prin expozițiile temporare ale Pinacotecii București – Natura statică cu pipă (1956).

Henri H. Catargi – Natura statica cu fructiera- colectia Macovei-MMB

René Magritte și povestea pipei

René Magritte (1898, Belgia–1967, Bruxelles) a fost un pictor belgian, reprezentant de frunte al suprarealismului în pictură.

Magritte creează o serialitate în care își manifestă interesul pentru relația dintre text și imagine. Aceste “picturi-alfabet” ating un punct culminant, o dată cu realizarea uneia dintre cele mai recognoscibile lucrări ale sale, „La trahison des images (1929)”. Reprezentarea unei pipe pe un fundal neutru este însoțită de un text cu rol explicit: „Ceci n’est pas une pipe” (Aceasta nu este o pipă)

Rene Magritte – La Trahison des images

René Magritte, maestru al suprarealismului, a redefinit percepția în artă prin lucrările sale enigmatice. Prin „Aceasta nu este o pipă„, artistul creează o imagine iconică pentru arta contemporană și deschide o abordare filosofică post-modernă. Magritte subliniază că imaginea pipăi nu este pipa în sine, ci o reprezentare. Pictura punea sub semnul întrebării autoritatea atât a imaginilor, cât și a cuvintelor. Această abordare introspectivă sugerează ideea că percepția poate fi înșelătoare și că realitatea este mai mult decât aparențele. În universul său artistic, pipa lui Magritte devine un simbol al ambiguității și a relației delicate dintre aparență și esență.

***

Analizând operele lui René Magritte, Cornel Medrea și Henri H. Catargi, observăm cum pipa transcende simpla sa formă și devine un vehicul al semnificațiilor complexe. De la ambiguitatea lui Magritte, la esența elegantă a sculptorului Medrea și la armonia naturilor statice ale pictorului H. Catargi, pipa devine un element central, ilustrând conexiuni profunde între artă, percepție și filozofie. Aceste interpretări diverse arată că, în mâinile artiștilor, o simplă pipă poate deveni o poartă către înțelegerea mai adâncă a lumii și a sinelui.

Text scris de Felicia Raetzky, muzeograf/ Colecția Cornel Medrea/ Felicia Raetzky, muzeograf, Colecția Cornel Medrea/  Muzeul Municipiului București

The post Pipa: inconfundabilă, enigmatică, interogativă appeared first on Cotidianul RO.