Primele filme bucureștene

Anul 1896 avea să le aducă bucureștenilor una dintre cele mai plăcute surprize: proiecțiile cinematografice. Pentru început, acestea au avut loc în holul și pe fațada sediului ziarului L’Indepéndence Roumaine, de pe Calea Victoriei. Printre primele filme vizionate de publicul bucureștean au fost: „O plimbare prin Paris pe strada Madeleine”, „Băi de mare pe plajele de la Dieppe și Trouville”, „Un spectacol de noapte la Moulin Rouge”, „Idilă pe câmp”, „Un dineu”, „Lecția de bicicletă”, „Ieșirea de la slujbă de la Notre-Dame”, „Grădina zoologică”, „Pe lac”, „Chioșcul cu răcoritoare”, „Intrarea trenului în gară”, film la proiecția căruia doamnele au început să țipe, panicându-se că trenul va intra… în sală!

Nu peste mult timp, bucureștenii s-au putut bucura și de primele filme românești, realizate în Capitală sau în alte orașe din țară. Printre cele mai îndrăgite pelicule s-au aflat: „Defilarea de 10 mai”, „Cursele de cai de la Hipodromul Băneasa”, „Târgul Moșilor”, „O plimbare la Șosea”, „Terasa Cafenelei Capșa”, „Nave românești pe Dunăre”, „Inundațiile de la Galați”, „Exercițiile marinarilor flotilei de uscat”.

Primul cinematograf bucureștean care a beneficiat exclusiv de o sală pentru proiecții a fost cinematograful Oser. Acesta a fost inaugurat în anul 1902, în sala Circului Sidoli, pe locul căruia se va construi ulterior Palatul Poștelor, sediul de astăzi al Muzeului Național de Istorie.

Din anul 1908, cinematograful devine o prezență permanentă în viața bucureștenilor. Pe lângă sălile „Edison” și „Eforie”, „Teatrul liric” și „Circul Sidoli”, se inaugurează sala „Pathé” de la „Hotel de France” de pe Calea Victoriei, dedicată în special filmelor franceze; apoi cinematografele „Volta”, de pe strada Doamnei, și „Volta-Bristol”, de pe Bulevardul Academiei, cu filme din Franța, Italia, Germania și Danemarca. Mai erau, de asemenea, sălile „Apollo”, din strada Doamnei, tot cu filme franceze, micul cinema „Bleriot”, de pe strada Sărindar, a cărui sală a ars în întregime în anul 1919, din cauza unui puternic incediu izbucnit la magazinul „Luvru” din apropiere.

Cinematografele în aer liber se aflau în topul preferințelor bucureștenilor. La mare căutare erau cele din cunoscutele grădini de vară: Blanduziei, Rașca, Oteteleșanu, Bazilescu.

Primul film românesc, „Amor fatal”, o dramă sentimentală, avându-i ca protagoniști pe Lucia Sturdza și Tony Bulandra, a avut premiera la cinematograful „Pathé”, în toamna anului 1911. A urmat apoi „Independența României” sau „Războiul româno-ruso-turc din 1877-1878”, despre care un reporter al ziarului Gazeta Ilustrată scria: „Am văzut ceea ce e cam rar la noi: sala întreagă în delir, aplaudând când filmul arăta eroismul soldaților noștri la Grivița și fazele luării, pierderii și reluării redutelor întâia și a doua. De obicei, publicul nostru e rece și nepăsător. Ei bine, l-am văzut vibrând de entuziasm.”

Anul 1912 aduce un nou suflu cinematografiei bucureștene: este inaugurat cinematograful „Clasic”, cel mai elegant și impozant cinematograf al Capitalei, cu o sală de peste o mie de locuri.

Cu toate că între cele două războaie mondiale nu s-au produs foarte multe filme românești, filmul „Țiganca de la iatac”, realizat în anul 1923, deschide o epocă de succes a cinematografiei naționale. Începând cu această perioadă, se filmează comedii, precum „Milionar pentru o zi”, „Năbădăile Cleopatrei”, dar și drame, ca de exemplu, „Legenda celor două cruci”, „Manasse”, „Păcat”, „Datorie și sacrificiu”.

Proiecția primului film sonor din România, o comedie muzicală americană, „The Jazz Singer”, realizată de Alan Crosland, cu actorul Al Johnson în rolul principal, a avut loc în anul 1929, la cinematograful bucureștean „Trianon”, unul dintre cele mai îndrăgite cinematografe ale perioadei interbelice. Alături de „Trianon”, alte cinematografe cunoscute ale vremii au fost: „Aro”, „Scala”, „Regal”, „Capitol”, „Spendid”, „Arpa”, „Excelsior”, „Luxor”, „Femina”, „Roxy”, „Odeon”, „Fantazio” și „Tomis”.

În anii ’20, pe ecranul acestor cinematografe rulau filme de aventură cu Douglas Fairbanks, melodrame cu Mary Pickford, însă preferatele publicului rămâneau comediile: cele ale francezului Max Linder, și mai ales ale americanilor Ben Turpin, Roscoe Arbuckle, Buster Keaton și Charlie Chaplin. Printre filmele de succes ale perioadei interbelice se numără: „The Kid”, primul lungmetraj al lui Charlie Chaplin, „The Hunchback of Notre-Dame”, „Safety Last!” și „Ben-Hur”.

Cinematograful Patria

Perioada interbelică a fost propice dezvoltării cinematografului românesc, atrăgând din ce în ce mai mult public. În anul 1935, Bucureștiul ajunge la 62 de săli de cinema, iar un bilet la unul dintre cinematografele de top costa 60 de lei, prețul, la vremea respectivă, a unui volum de Anatole France. Se putea merge însă la cinema și gratis, cu excepția duminicilor, sărbătorilor legale sau a zilelor aglomerate, beneficiind de așa numitul „bilet de pomană”, valabil pentru două persoane.

Chiar și spre sfârșitul perioadei interbelice, numărul sălilor de cinema a continuat să crească, cinematografia devenind un domeniu propice pentru investiții, arta cinematografică începând să fie apreciată de la elite la publicul larg.

Articol scris de Andreea Mâniceanu, muzeograf /Casa-Filipescu/ Muzeul Municipiului București

Bibliografie:

Gazeta Ilustrată, 1912;

Realitatea Ilustrată, 1934;

Viața cinematografică, 1914;

Constantin Beldie, Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti, Humanitas, București, 2014;

Mircea Damian, București, Fundația pentru Literatură și Artă Regele Carol al II-lea, București, 1935.

Sursa foto: Colecția „Fotografii, cărți poștale și clișee fotografice” a Muzeului Municipiului București

The post Primele filme bucureștene appeared first on Cotidianul RO.