Cristalul temporal este o fază particulară a materiei în care particulele se mişcă ciclic, creând o structură care se repetă periodic în timp. Spre deosebire de cristalele tradiţionale care se repetă în spaţiu, acestea se repetă în timp.
Conceptul a fost teoretizat abia în 2012 de laureatul Nobel Frank Wilczek, iar acum cercetătorii au reuşit să îl materializeze într-o formă vizibilă.
Pentru a construi cristalul temporal, echipa a folosit o soluţie de cristale lichide similară cu cea din ecranele de televiziune. Soluţia a fost inserată între două plăci de sticlă acoperite cu molecule de colorant.
Când sistemul a fost expus la o lumină specifică, moleculele de colorant şi-au schimbat orientarea şi au zdrobit cristalele lichide. În acest proces s-au format mii de noi pliuri care au început să interacţioneze complex între ele.
Rezultatul: modele de mişcare periodice care se repetă în timp într-un mod sta...