Constantin Lomaca și-a început cariera didactică în Australia, fiind fondatorul Școlii românești din Sydney. După 23 de ani, s-a mutat în Germania, unde conduce Departamentului de Științe la Franconian International School din Erlangen, iar în prezent, transcede granițele educației prin schimburi de experiențe în mai multe țări, inclusiv în România.
„Am întâlnit, am discutat și am aflat despre sarcasmul, cinismul, apatia multora dintre colegii noștri, de multe ori justificată, explicată de lucrurile, experiențele pe care le-au trăit”, spune Constantin Lomaca, profesor român în Germania, la conferința despre educație TedxPiațaUnirii din București, care a avut loc sâmbătă, 11 noiembrie.
„Să ai respect față de copii”
Lomaca a vorbit la conferința din București despre propriile experiențe ca profesor din Germania și Australia, despre cum se raportează la elevi, despre adaptarea într-o diversitate culturală sau despre cum să predai eficient.
„Există multe stiluri eficiente de predare. Nu este nevoie să fii carismatic, providențial, pentru ca elevul să învețe, să simtă că progresează. Este nevoie să-ți faci treaba bine, metodic, să știi ce faci și să ai respect față de copii”, explică profesorul.
Din ceea ce a învățat în Australia, el subliniază trei aspecte pe care le consideră cele mai importante:
Este nevoie de o reflexie continuă asupra echilibrului dinamic dintre învățare și predare;
Eficiența colaborării dintre profesori este esențială pentru ca elevii să progreseze și să învețe, dar și pentru noi să ne dezvoltăm și să învățăm să ne ascultăm unii pe alții;
Sistemul de învățământ trebuie să se ocupe de echitate, de resurse și să asigure egalitatea de șanse a copiilor.
„Este esențial să știi cum să relaționezi cu copiii”
Lomaca spune că în primii săi ani de predare și-a dat seama că predarea și învățarea nu sunt din inerție legate între ele, ci profesorul trebuie să le unească: „Ca să treci la predarea adevărată, este esențial să știi cum să relaționezi cu copiii, să-i cunoști, să-i tratezi ca pe indivizi, ca pe entități separate, să-i susții atunci când este posibil, să fii strict, poate chiar sever dacă e nevoie, dar să empatizezi cu problemele lor”.
Experiența de predare din Germania i-a oferit profesorului noi perspective despre ceea ce înseamnă diversitatea culturală, acolo unde nu doar elevii vin din medii diferite, ci și profesorii: „Profesorii pregătiți în diverse sisteme care vin cu ideologiile lor, dar și cu deschiderile cu care au fost pregătiți. La fel și cu elevii. Elevi din toată lumea. Acum, de exemplu, am 20-25% elevi din India. Și ei vin cu felul în care au fost crescuți de părinți și observi asemănări și deosebiri între copiii din diverse părți”.
Ce a văzut la profesorii din România
Din asta a învățat cât de mult contează colaborarea între profesori: „Vizităm școlile, ei vin la noi, noi mergem pe la ei, ne mai ajutăm, avem niște standarde. Deci, iarăși poți să înveți și din asta. Și nu ai nevoie să aștepți de la minister sau de la landuri (regiuni geografice din Germania), cum e la noi, să-ți spună ce să faci”.
Cu acest gând a început să vină și în școlile din România, de unde spune că a învățat cât de mult contează caracterul profesorului și etica în profesie, precum și diferența dintre a face strict ce scrie în fișa postului și a da tot ce ai mai bun.
„Am întâlnit, am lucrat și lucrez cu mulți, mulți, foarte mulți profesori, care, în ciuda problemelor sistemice sau comunitare din zona unde sunt, își fac treaba dincolo de cele ce le cere fișa postului, care lucrează, le pasă de copii, își dau silința. Cel puțin știu că există speranță”, spune Lomaca despre ceea ce a întâlnit în România.
„Predarea în sine presupune că profesorul deschide posibilități existențiale pentru copii, pentru ca aceștia să exploreze lumea cu ei în ea. Mai mult, sarcina celui care educă, și aici putem să includem și părinții, este de a trezi, crește și consolida ființă umană”, încheie Constantin Lomaca.