Dupa opt ani petrecuti ca frate, Prohor s-a invrednicit a primi chipul ingeresc, primind numele de Serafim, iar un an mai tarziu a fost facut ierodiacon. In 1793, la 35 de ani, a fost ierotonit ieromonah.
Curand dupa aceasta, implinind 16 ani de manastire, cu binecuvantarea batranului sau, egumenul Pahomie, Sfantul Serafim s-a retras la pustie, intr-o chiliuta din desisul padurii, aflata pe malul raului Sarovka, la cativa kilometri de manastire.
Obisnuia sa plece din chilia sa seara si, pe o piatra anume, priveghea toata noaptea in rugaciune, iar dimineata se intorcea la chilie si priveghea pe o alta piatra, toata ziua. Aceasta nevointa a tinut-o sfantul vreme de o mie de zile si o mie de nopti.
S-a intors in manastire in anul 1810, la cererea batranilor. Aproape trei ani a fost grav bolnav de hidropizie, o suferinta in urma careia intreg trupul se umfla din cauza retinerii apei din corp. Sfantul Serafim le-a spus celor din obstea manastirii: „M-am predat pe mine i...

acum 2 ore
16






















English (US) ·
Romanian (RO) ·