Școala, ca o pradă. Corporații, organizații și fundații. Cine face educație pentru sănătate și prevenire elevilor din România?

Asociații „responsabile” din industria jocurilor de noroc, a băuturilor spirtoase și de combatere a dependenței de droguri merg în școli pentru a le vorbi elevilor cum să nu ajungă dependenți. Dar cine sunt aceste asociații, cât de eficiente sunt mesajele lor și pe ce studii se bazează atunci când îi educă pe copiii noștri? Avem nevoie de specialiști, nu de companii de marketing, explică Eugen Hriscu, medic psihiatru, psihoterapeut și specialist în prevenirea și tratamentul dependențelor.

Recent, Primăria Sectorului 2 anunța că un reprezentant al Asociației Joc Responsabil va susține sesiuni de prevenire a dependenței de jocuri de noroc în școli. Aceste sesiuni, susținute de un „celebru psihoterapeut”, ar avea menirea de a preveni dependența de jocuri de noroc la elevii care vor participa la aceste sesiuni.

Joacă, joacă, joacă… responsabil! 

Până acum, aflăm din comunicarea Primăriei Sectorului 2 că peste 2.400 de copii au luat contact cu mesajul celebrului psihoterapeut și al asociației pe care o reprezintă. De pe site-ul acestei asociații, aflăm că membrii fondatori sunt „Romslot, Romanian Bookmakers și Rombet” și că scopul ei este să dezvolte „programe de educare și prevenție a dependenței de jocuri de noroc precum și de consiliere psihologică a persoanelor care au depășit limita recreațională a practicării jocurilor de noroc”. 

Înțelegem de aici că viziunea acestei asociații este că jocurile de noroc sunt un mijloc de recreere. De altfel, numele asociației, prezent pe sigla proiectului și pe toate materialele care ajung la copii, îndeamnă la a juca (responsabil, bineînțeles). Joacă, joacă, joacă!

Prevenția pe alcool, făcută de asociația producătorilor și importatorilor de băuturi spirtoase

Tot despre un consum responsabil vorbește și Spirits Romania, asociație a producătorilor și importatorilor de băuturi spirtoase din România. Ei au derulat o campanie în școli cu scopul declarat de a-i convinge pe copii să nu bea alcool. Dincolo de problema de principiu de a permite accesul reprezentanților producătorilor unui drog legal în școală, sunt multe probleme legate de mesajele care sunt promovate către elevi. 

De exemplu informația că „82% din adolescenții români au consumat cel puțin o dată alcool” poate crea presiune de a consuma prin formarea imaginii că aproape toți tinerii consumă alcool. Însuși sloganul campaniei „Suntem mulți cei care spunem nu alcoolului înainte de 18 ani” creează ideea că doar până la 18 ani e de așteptat să spui nu alcoolului și, într-adevăr, aceeași Spirits Romania derulează și campania „Consumă (alcool) responsabil”. 

De altfel, pe pagina de Facebook a campaniei care vizează copiii sunt prezente și mesajele campaniei de consum responsabil, unde domnișoare foarte cool pozează alături de cocktailuri colorate și bărbați sexy și se oferă răspunsuri la întrebări precum „Ce înseamnă pentru o femeie cu greutatea de 60 kg o vodcă dublă” (postare din luna aprilie 2023).

Pentru o informare corectă a publicului, Organizația Mondială a Sănătății a publicat o luare de poziție prin care afirmă că, în acord cu datele științifice actuale, orice nivel de consum de alcool afectează negativ sănătatea (Lancet Public Health. 2023).

De ce să aduci foști consumatori de droguri să le vorbească elevilor nu este o idee bună

Dacă ne uităm acum la prevenirea consumului de droguri ilegale, lucrurile nu stau mai bine. În urma accidentului de la 2 Mai, a devenit cunoscută activitatea unei organizații penticostale care deține un centru de reabilitare a consumatorilor dependenți de droguri. Potrivit declarațiilor acestei organizații, foști consumatori dependenți de droguri au avut acces cu poveștile lor despre consumul de droguri și despre dependență a peste 16.000 de copii. Știu că pentru mulți oameni care nu posedă studii de specialitate, ideea de a aduce un fost consumator de droguri care să le spună copiilor povești înspăimântătoare despre dependență pare una bună. Nu e! 

Citez dintr-o lucrare de sinteză a celor de la Washington State Healthcare Authority „Chiar dacă povestea lor (a foștilor consumatori, nota mea) este puternică, mărturia personală normalizează consumul de droguri prin întărirea unei imagini incorecte conform căreia toată lumea consumă. Din punctul de vedere al dezvoltării, tinerii văd atenția pozitivă pe care o primește vorbitorul din clasă sau din adunare, vor auzi că, de fapt, această persoană a reușit să renunțe la consumul de alcool sau de alte droguri și mesajul de prevenire are efectul contrar celui scontat (sublinierea mea). Mărturia personală poate fi un instrument puternic pentru crearea de speranță atunci când se vorbește în cadrul unui program de tratament sau de recuperare, dar ca strategie de prevenire universală este nepotrivită și nu este recomandată din cauza potențialului de a face rău” (p. 8). 

Adolescentul reține partea cool, nu efectele negative 

Cu alte cuvinte, confruntat cu detaliile vieții de consumator de droguri, fie ele și negative, adolescentul reține partea cool, partea rebelă și, mânat de un spirit de invincibilitate și atotputernicie specific vârstei, va consuma pentru că lui nu i se poate întâmpla așa ceva și chiar dacă se întâmplă ceva rău, va găsi el o soluție.

Același gen de testimoniale se găsește și pe site-ul proiectului Asociației Joc Responsabil, unde găsim mesaje cum ar fi: 

Ar mai fi de remarcat că dintre cele trei testimoniale, două sunt atribuite unor fete (deși fetele joacă mult mai puțin decât băieții), ceea ce ridică suspiciunea intenției de normalizare a jocurilor de noroc la adolescente.

Ochelarii care le arată copiilor cum e să fii drogat: nicio bază științifică! 

O altă intervenție foarte mult promovată în școli și la evenimentele dedicate copiilor este cea a ochelarilor care te fac să te simți ca și cum ai fi luat droguri. Acești ochelari achiziționați de Agenția Națională Antidrog (care ține de Ministerul de Interne) ar trebui să-i convingă pe tineri să nu consume, pentru că uite ce nașpa e (cumva același principiu ca la asociația penticostală). 

Aceeași Washington State Healthcare Authority spune clar că folosirea acestor ochelari poate duce la „întărirea neintenționată a unor comportamente antisociale” și că nu există nicio dovadă științifică în măsură să susțină utilizarea lor la copii de 10-17 ani (p. 10).

Dar lăsând deoparte ce spun americanii, stau și mă întreb: de ce ai vrea să-i creezi unui copil o astfel de experiență? Adică experiența de ca și cum te-ai droga. Sau experiența de a audia o persoană adultă, care povestește despre cum se droga, care este același lucru, doar că în imaginație? De ce ai vrea să-i pui unui copil ochelarii care îl fac să fie ca și cum s-ar fi drogat? Nu e ideea să nu se drogheze?

Tot mai mulți adolescenți români beau și fumează, împotriva trendului european

Toate aceste intervenții au un lucru în comun, și anume faptul că în cel mai bun caz, ele nu funcționează, în cel mai rău, au efectul contrar, acela de a induce dorința de a consuma la copiii expuși la mesajele lor. 

Și mai au ceva în comun: niciuna nu are girul Ministerului Sănătății, Institutului Național de Sănătate Publică sau altui organism însărcinat cu sănătatea copiilor și adulților. 

Conform ultimelor date din barometrul european al consumului de substanțe la tinerii de 15 ani, România este singura țară din Uniunea Europeană unde se înregistrează creșteri ale consumului de alcool și de tutun la adolescenții de 15 ani. La majoritatea țărilor din UE, aceste procente scad, la unele crește doar alcoolul, la altele doar tutunul. România este singura care le bifează pe amândouă. Despre jocurile de noroc, cifrele sunt la fel de sumbre. Dacă ne uităm la nivel de țară, consumul mediu de lichioruri, alcool etilic de fermentaţie alimentar şi alte băuturi alcoolice distilate a crescut de la 0,8 la 1,2 litri alcool pur pe locuitor în anul 2021 față de 2020 (euronews, 21.07.2023), o creștere cu 50%! Piața jocurilor de noroc a crescut, conform declarațiilor reprezentanților săi, la 3 miliarde de euro anual.

Nevoia de specialiști, nu de intervenții „după ureche”

Este timpul să înțelegem și să acceptăm că intervențiile de prevenire care se desfășoară în prezent nu funcționează și să găsim altceva care să fie cu adevărat eficient.

Este timpul să creăm o structură profesionistă formată din medici și psihologi specializați în științele comportamentului uman, racordată la structurile similare din Uniunea Europeană (cum ar fi EMCDDA, EUROCARE) care să acrediteze după standarde internaționale programele de educație pentru sănătate și prevenire a consumului de substanțe care ajung la copiii noștri. 

Această structură ar putea fi Centrul Național de Sănătate Mintală din cadrul Ministerului Sănătății, un departament din Institutul Național de Sănătate Publică sau o autoritate medicală nouă. Nu mai putem să apelăm la „celebri psihoterapeuți” cu faimă de internet, pentru că riscul este prea mare. Recent, s-a descoperit că în Statele Unite, între 2009 și 2014, 6 medici ORL-iști au depus constant mărturie de partea producătorilor de tutun, susținând că fumatul nu cauzează cancer al gâtului!

Nu companiile trebuie să facă prevenție în școli 

Este timpul să enunțăm și să implementăm principiul general acceptat că mesajele industriei producătoare de alcool, tutun, jocuri de noroc, oricât de bine intenționate, potrivit afirmațiilor proprii, nu au ce căuta în sălile de clasă, pentru că interesul fundamental al acestor industrii este să-și crească vânzările și copiii sunt cea mai prețioasă (și vulnerabilă) populație, pentru că ei reprezintă următoarea generație de consumatori. 

Altfel, nu mai e mult și vom ajunge să avem în școli cursuri de educație sexuală de la studiourile de videochat și educație despre siguranța online de la frații Tate.

Este timpul să le spunem părinților și profesorilor din România că statul român va înființa o structură de profesioniști responsabili și independenți, care să îi ghideze în a alege cele mai bune programe de prevenire a consumului de droguri legale și ilegale pentru copiii lor și să nu-i mai lase să bâjbâie în frică și neștiință, pradă pentru rechinii corporațiilor cu mesaje de marketing deghizat în responsabilitate socială.

Este timpul să le spunem domnilor primari, domnilor prefecți, domnilor politicieni, domnilor foști consumatori și tuturor bine-intenționaților lipsiți de studii de specialitate că, în cuvintele aceleiași autorități din Washington: 

Bunele intenții nu sunt suficiente când vine vorba de a alege și a implementa strategii de prevenire. Avem obligația etică de a folosi ce cunoaștem că funcționează, dacă vrem să protejăm elevii de inițierea consumului de droguri și apariția dependenței.