„Întotdeauna am fost fascinat de acest misterios punct gol pe care îl avem în istoria noastră personală”, a declarat pentru AFP Nick Turk-Browne, profesor de psihologie la Yale şi autorul principal al studiului.
În jurul vârstei de un an, copiii devin învăţăcei extraordinari – dobândesc limbajul, merg, recunosc obiecte, înţeleg legăturile sociale şi multe altele.
„Cu toate acestea, nu ne amintim niciuna dintre aceste experienţe – deci există un fel de neconcordanţă între această plasticitate incredibilă şi capacitatea de învăţare pe care o avem”, a spus el.
Sigmund Freud, fondatorul psihanalizei, a emis ipoteza că amintirile timpurii sunt reprimate, deşi de atunci ştiinţa a respins în mare măsură ideea unui proces activ de suprimare. În schimb, teoriile moderne se concentrează pe hipocampus, o parte a creierului esenţială pentru memoria episodică, care nu este complet dezvoltată în copilărie, potrivit Scienc...